TODERICĂ STÂRLICI

Ori o fi fost foarte friguros din fire, ori nu simțea diferența dintre cald și frig, dintre vară și iarnă, lucru ciudat, remarcat de toată lumea, dar Toderică Stârlici purta aceeași îmbrăcăminte, în orice anotimp.

Chiar și în luna lui Cuptor, avea două perechi de pantaloni peste izmene, în picioare colțuni de lână, făcuți în casă și cizme de cauciuc, iar pe sub burnuz, Dumnezeu știe câte veșminte mai erau. Pe cap purta o căciulă de miel, jerpelită, mâncată parțial de molii.

Din cauză că-și ștergea mereu nasul, care-i curgea mai tot timpul, cu manșetele de la burnuz, acestea căpătaseră o crustă tare, care lucea ca tabla nouă de pe acoperișul unei case, atunci când bate soarele în ea.

Ori că îmbrăcămintea era o povară pentru el, ori lenea mare, Toderică mergea ca un urs, mai mult legănat, nu se grăbea niciodată și cred că n-ar fi fugit nici dacă i-ar fi luat casa foc, indiferent dacă s-ar fi aflat înăuntru sau afară. Îngălat, mocoșit, părea un fel de „lasă-mă să te las”. Fără să intru în alte detalii în descrierea personajului, cred că i s-ar fi potrivit foarte bine versurile cântecului:

„În grădina cu flori multe,

Șade Gheorghiță și pute.

Nu știu, pute sau miroase

Ori trage la aghioase…”.

Ducându-se într-o vară în lunca Prutului să caute ciuperci, Toderică Stârlici a dat într-un luminiș nas în nas cu o scroafă de mistreț, însoțită de purcei. De cum l-a văzut, scroafa s-a și năpustit asupra lui. Neavând obișnuința de a fugi, incomodându-l și hainele de pe el, Toderică s-a trezit luat pe sus și apoi trântit la pământ, atacat cu râtul și colții proeminenți, puternici, cu care sălbăticiunea întorcea de obicei brazde de pământ – ca un plug de tractor – în căutarea hranei.

L-a întors mama mistreț și pe Toderică Stârlici pe toate părțile și l-a plimbat rostogolindu-l prin toată poiana, sub privirile mirate și nedumerite ale godacilor vărgați, până a obosit. Văzând că nu ripostează, l-a lăsat în cele din urmă în pace, înțelegând că nu reprezenta un pericol pentru purceii ei și a plecat mai departe.

După acest atac, eroul nostru s-a ales doar cu o sperietură soră cu moartea, cu veșmintele sfâșiate, dar teafăr, fără nicio rană. Dându-și seama că hainele multe și groase i-au salvat viața, după acest incident, Toderică Stârlici și-a mai pus peste cele două rânduri de pantaloni încă unul din material de pufoaică și nu i-a mai lepădat niciodată.

© Marcel Chitac, 2014