sâmbătă, 18 ianuarie 2014

CINE NU ARE PROBLEME, SĂ LE CAUTE!

De fiecare dată când profesoara de fizică din liceu – pe care noi elevii o alintam „Fizicuța” – începea să ne dicteze spre rezolvare o problemă, zicea, în timp ce bătea cu un picior în podea, spre a fi liniște deplină pentru a se înțelege enunțul acelei probleme: „Scrieți așa! Scrieți așa!”.
Majoritatea problemelor erau de genul următor: „Un corp mic și greu este aruncat pe verticală în sus până la înălțimea (h) egală cu x metri. Dacă masa corpului (m) este egală cu y kilograme, calculați cu ce viteză cade acel corp pe pământ.”.
Deși era vorba despre o simplă piatră aruncată fără niciun rost spre cer, trebuia să ne batem capul să aflăm cu ce viteză cade piatra, aplicând tot felul de formule și făcând o mulțime de calcule, relaționând înălțimea cu masa, cu accelerația gravitațională, cu coeficientul de frecare a aerului etc.
Nu vedeam sensul rezolvării acestei probleme, când cel mai înțelept lucru ar fi fost să lași acel „corp mic și greu” la locul lui și să-ți vezi de treburile tale sau, dacă tot comiteai nesăbuința să-l arunci „pe verticală în sus”, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să-ți schimbi poziția, pentru a nu-ți cădea în cap corpul cu pricina.
Asta mă ducea cu gândul la drobul de sare de pe sobă din povestea lui Ion Creangă, unde cele două femei, în loc să elimine pericolul ipotetic îndepărtând drobul de sare ce amenința să cadă din senin în capul pruncului culcat în copaia de pe cuptor, s-au pus pe bocit, lamentându-se fără rost. 
Revenind la problemele de fizică, unde mai pui că eram elev la un liceu de muzică și arte plastice, și nu la unul cu profil de matematică-fizică! Am avut colegi care rămâneau corijenți sau chiar repetenți din cauza fizicii, chimiei sau matematicii, deși ei erau foarte talentați la specialitate.

Acum, de câte ori văd o piatră, un bolovan sau orice alt corp „mic și greu” în mijlocul drumului, prefer să-l ocolesc ori să-i ignor existența, decât să-l ating sau, și mai rău, să-l arunc „pe verticală în sus”, mai ales că am uitat formulele de calcul pentru a afla cu ce viteză ar putea cădea.

© Marcel Chitac, 2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu