TREI ISTORII MĂRUNTE

1. În curtea liceului unde am învăţat se pripăşise o căţea ce a fătat vreo cinci pui care au crescut destul de repede. În timpul zilei stăteau mai mult ascunşi, ocoleau oamenii, fiind foarte sfioşi. Noaptea, în schimb, deveneau stăpânii incontestabili ai curţii şi n-ar fi fost deloc plăcut să-i întâlneşti.
Într-o sâmbătă seară s-a organizat la cantina internatului o „reuniune dansantă”. Directorul a considerat de datoria lui să vină în control pentru a vedea dacă acţiunea se desfăşoară fără incidente. N-a apucat să intre bine în curte că haita de câini s-a şi năpustit asupra lui, învăluindu-l. Portarul, încercând să-i vină într-un fel în ajutor, a exclamat pe un ton dojenitor:
- Căţei, căţei, e tovarăşul Director!...

2. Am făcut armata ca „terist” înainte de începerea facultăţii, făcând parte din primul contingent care a beneficiat de această formă.
La un raport al companiei un „moş Teacă” ne-a muştruluit zicând printre altele:
- Să vă fie ruşine! Degeaba sunteţi bacalaureaţi şi viitori studenţi, fiindcă cei de la trupă, care au patru clase, bat mai bine decât voi pasul de defilare!
Atunci am avut revelaţia că acel mers caraghios cu picioarele ţepene este un act de cultură.

3. Mai târziu, student fiind, mă aflam în vacanţa de vară la părinţi la ţară. Un vecin veni într-o zi la mine şi mă rugă să-i meditez la matematică fiul care termina liceul şi vroia să dea admiterea la nu ştiu ce facultate. I-am explicat că eu nu mă prea pricep la aşa ceva, deoarece la facultatea unde eram nu se făcea matematică. M-a privit cu neîncredere şi, dezamăgit, a spus:
- Ce fel de student eşti, dacă nu te pricepi la matematică?
Apoi, a plecat supărat, cu convingerea că nu vreau să-l ajut. Şi acum, când ne mai întâlnim, se uită cam chiorâş la mine. Fecioru-său n-a reuşit la facultate.