Nu demult,
enoriaşii unei parohii dintr-un sat oarecare l-au reclamat pe preotul paroh la
„înaltele feţe bisericeşti” pentru că acesta stabilise nişte tarife exagerat de
mari pentru oficierea slujbelor la nunţi, botezuri sau înmormântări, în ciuda
crizei care bântuie ca un strigoi. Şi, de parcă asta n-ar fi fost de-ajuns,
tânărului preot, în spiritul iubirii aproapelui, îi plăceau mai mult enoriaşele
tinere şi frumuşele decât acelea care se pregăteau pentru cele veşnice.
În urma plângerii
făcute, protopopul care răspundea de parohie a fost trimis să facă cercetări.
Cum popă la popă
nu-şi scoate ochii, protopopul a ajuns – după audierea părţilor – la o
concluzie halucinantă: „Aici şi-a băgat
diavolul coada!”
Auzind acest
verdict, te face pe tine, simplu spectator la toată povestea asta, să tragi o
altă concluzie: în ziua de azi, numai diavol să nu fii; poţi fi tratat oricând
ca un acar Păun şi nu beneficiezi niciodată de prezumţia de nevinovăţie.
Se pare că omul
i-a inventat pe Dumnezeu şi pe Dracul, doar pentru a avea pe cine da vina, ori
de câte ori i se întâmplă ceva. Dacă îi iese „afacerea”, înseamnă că l-a ajutat
Dumnezeu; dacă nu, este clar că şi-a băgat Înalt Preaticăloşia Sa Aghiuţă coada.
De multe ori,
m-am întrebat de ce popii au sutana lungă până în pământ, de nu li se mai văd
nici călcâiele?! Să nu li se observe coada?
Ce gânduri
necurate îmi trec prin cap, ducă-se pe pustii!
© Marcel Chitac 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu