Nimic n-are dincolo,
Căci morţi sunt cei muriţi.
Mihail Eminescu
Niciodată omul nu s-a împăcat cu ideea că, la un moment dat, viaţa sa va lua sfârşit şi că, aşa cum n-a fost nimic sau nimeni înainte de naştere, nu va mai fi nici după moarte.
În toate culturile şi religiile lumii au apărut tot felul de scenarii cu versiuni de continuare a vieţii în alt loc sau sub o altă formă. Această neacceptare a neantului sau nonexistenţei postume a fost benefică de cele mai multe ori pentru unii care au încercat să „fenteze” moartea continuându-şi existenţa prin lucruri sau lucrări măreţe pe care le-au lăsat posterităţii, opera lor întrând în conştiinţa şi în patrimoniul umanităţii.
Cred cu toată convingerea că aceasta este singura şi cea mai certă formă de „viaţă de apoi”, de nemurire a sufletului (spiritului). Marii creatori sau gânditori din toate vremurile şi de pretutindeni sunt şi vor fi nemuritori atâta timp cât va mai exista omenire pe acest Pământ.
Creaţiile spirituale sub toate formele sunt în fapt o modalitate palpabilă şi demonstrabilă de transpunere şi conservare a sufletului celui care le-a dat naştere. Din această perspectivă cred cu tărie în viaţa de dincolo de moarte.
Mare înghesuială trebuie să fie în schimb în Rai, de vreme ce orice babă care posteşte, se spovedeşte şi se roagă bătând mătănii în faţa icoanelor ajunge acolo. Nu degeaba există zicala: „Ce dai buzna aşa, vrei să intri cu de-a sila, ca baba-n Rai?” Nu cred c-ar fi un loc confortabil pentru mine. De unde această aroganţă sau trufie a unora de a spera la viaţa veşnică, nelăsând în urmă niciun semn al existenţei lor fizice?
După cum spunea şi Constantin Noica, „Nu eşti dacă nu îţi supravieţuieşti: sădind un pom, lăsând un gând”. Unii au sufletele moarte încă din timpul vieţii.
Metafora din Noul Testament (Evanghelia după Matei) unde cuvintele lui Iisus Hristos „Nu vă adunaţi comori pe pământ … ci adunaţi-vă comori în cer … că unde-ţi este comoara, acolo îţi va fi şi inima!” tocmai la asta se referă, cerul simbolizând lumea spirituală, spirituale fiind şi comorile, iar inima semnifică sufletul sau sediul sufletului.
Aşa trebuie citită şi decriptată (înţeleasă) Biblia!
© Marcel Chitac 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu