MASA TĂCERII

De obicei, prostul vorbeşte şi tare, şi mult.
Cu cât are mai puţine de spus, cu atât turuie într-una, verzi şi uscate, fără pauză, ca o moară stricată.
Chiar dacă nu-l cunoşti şi nici nu-l întrebi nimic, dacă ai ghinionul de a te afla lângă el – pe scaunul din autobuz sau în acelaşi compartiment de tren ori ca vecin cu casa –, acesta începe să-ţi povestească despre ce face la serviciu, deşi nu face ceva ieşit din comun, despre însuşirile plozilor, care i se par precoce sau geniali, amintiri din armată, dacă individul este bărbat sau despre boli şi tratamente, dacă-i femeie.
Abia când ajunge la politică, fotbal sau cancanuri despre aşa-zisele VIP-uri, poţi îndrăzni să-i spui că nu te interesează subiectul, fără să-l superi prea rău.
Palavragiul pus aici în discuţie nu are nici pe departe candoarea şi inocenţa lui Budulea Taichii, personajul lui Slavici.
El este agresiv, te tratează ca pe o victimă sigură, care nu ripostează, nu-şi pune niciodată problema dacă te interesează sau nu nimicurile ce-i umplu lui viaţa şi nici nu se miră că tu nu i te destăinui în vreun fel. Muţenia ta este luată drept semn de impresionare şi de admiraţie.
Mare greşeală a făcut Creatorul când l-a înzestrat pe om cu grai, crezând că în acest fel îl va putea deosebi de restul animalelor.
Şi, de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, nu demult, l-a mai dotat şi cu telefon mobil. Vrei, nu vrei, trebuie să asculţi convorbirile altora care îşi etalează cu fudulie în public în gura mare prostia, nesimţirea sau mitocănia.
Ar trebui ca producătorii de celulare să fie obligaţi să livreze aparatele împreună cu cabine mobile pentru protejarea celor din jur.
Nu pot să înţeleg de ce nevoia de a vorbi la unii este mai puternică decât aceea de a asculta.
Aici nu poate fi vorba despre o pornire altruistă de a face un act de generozitate, de a alege între două opţiuni: a da sau a primi, ci mai degrabă de o atitudine de trufie, de vanitate, de un sentiment de superioritate faţă de celălalt sau de prostie pur şi simplu.
Ce mod de comunicare poate fi mai eficient decât acela când doi sau mai mulţi oameni tac împreună, atunci când orice cuvânt ar fi inutil şi perturbator?
Credeţi ca Brâncuşi a dat întâmplător uneia din lucrările sale titlul Masa Tăcerii şi nu „Masa Trăncănelii”?
Tăcerea este în primul rând o formă de respect şi o dovadă de bună-creştere, iar alteori modul de manifestare a înţelepciunii, a meditaţiei profunde, a unei trăiri spirituale intense.
Nu degeaba există în popor expresiile: „dacă tăceai, filosof rămâneai” sau „tăcerea e de aur”!

© Marcel Chitac 2011