DESPRE FĂŢĂRNICIE

Cred că nu există cuvinte mai lipsite de conţinut, de adevăr decât acestea două: patriotism şi credinţă. Să le analizăm pe rând: Cel care era trimis cu forţa la război, sub ameninţarea Curţii Marţiale, să moară pentru patrie, deşi el prefera să rămână cu familia acasă, pentru că nu era războiul lui, nu-l provocase el şi-i plăcea mai mult să fie viu decât mort, era patriot? Dar cei ce se înrolează de bună-voie în armată, tentaţi de salarii, pensii şi alte privilegii sau de spiritul de aventură, de pofta de adrenalină, pot fi numiţi patrioţi ori mercenari sau aventurieri?! Politicienii care „plâng” la tribune, invocând iubirea pentru „ţărişoara” lor, gândindu-se doar la profituri personale maxime şi la un loc cât mai călduţ şi lipsit de pericole, sunt răvăşiţi de un puternic şi de nestăvilit sentiment patriotic? Adevăraţii sau falşii revoluţionari, care se leagă cu lanţuri de garduri în piaţa publică sau declară greva foamei, cerând noi drepturi şi privilegii pentru faptele lor „patriotice”, se manifestă ca nişte autentici patrioţi? Atunci în ce constă patriotismul şi unde ne sunt patrioţii?! Se spune că principala formă de comunicare cu Divinitatea este rugăciunea. Prin rugăciune – indiferent de formă sau conţinut – credinciosul îi cere ceva lui Dumnezeu şi, cu toate că nu o spune explicit, îi dă de înţeles că, dacă îi vor fi satisfăcute cererile, şi el va fi recunoscător; nu se va abate de la calea, dogmele sau ritualurile credinţei şi-i va îndemna şi pe alţii să-i urmeze exemplul. Cu alte cuvinte, are loc un troc. Asta în ceea ce-i priveşte pe simplii credincioşi sau enoriaşi ai bisericii. În schimb, slujitorii Domnului plătiţi cu leafă, de la simplu preot la patriarh sau papă, niciunul dintre ei nu ajunge întâmplător sau împotriva voinţei lui la aceste ranguri. Dimpotrivă, aceştia fac şi pe dracu’ în patru pentru a accede acolo; cu cât poziţiile şi privilegiile sunt mai înalte, şi efortul lor este pe măsură. Câţi martiri şi câţi turnători la Securitate au fost din rândul clerului în perioada dictaturii ceauşiste, când se dărâmau biserici cu buldozerul? Spiritul mercantil este atât „motorul” patriotismului, cât şi cel al credinţei. Nici îndrăgostitul care râvneşte la inima sau la un alt organ al iubitei sale nu este total dezinteresat atunci când declară – şi trebuie să-l credem pe cuvânt – că ar fi în stare, la nevoie, să-şi dea şi viaţa pentru ea. Prin urmare, vorba unei ministrese a învăţământului: „despre ce vorbim noi aici”?

© Marcel Chitac 2013