Veneam spre casă împreună cu tatăl meu pe cărarea de pe muchea Holmului, de undeva din satul vecin. Cred că aveam vreo cinci-şase ani pe atunci. Deodată, în faţa mea, am văzut un băţ rupt dintr-o creangă ce semăna cu un ceatlău. L-am luat de jos, fără să ştiu în acel moment dacă-mi va folosi la ceva.
Gestul meu l-a impresionat pe tata, care şi-a zis în gând: „Băietul aista va fi om gospodar când se va face mare, dacă n-a trecut indiferent pe lângă acel băţ. De-abia îl târâie, dar nu renunţă la el!”.
Ajungând într-un loc unde Holmul era mai înalt şi avea malul râpos, ca un perete vertical, am apucat ceatlăul de un capăt, m-am buricat cât am putut de tare şi: sfârrr! – l-am aruncat în hău, să văd cât de departe se duce.
Odată cu băţul, au zburat însă şi buna-impresie, şi speranţele tatălui meu.
Nu ştiu dacă am mai reuşit să mă reabilitez în ochii lui până în ziua de azi…
© Marcel Chitac 2013
marți, 12 martie 2013
BĂŢUL
Veneam spre casă împreună cu tatăl meu pe cărarea de pe muchea Holmului, de undeva din satul vecin. Cred că aveam vreo cinci-şase ani pe atunci. Deodată, în faţa mea, am văzut un băţ rupt dintr-o creangă ce semăna cu un ceatlău. L-am luat de jos, fără să ştiu în acel moment dacă-mi va folosi la ceva.
Gestul meu l-a impresionat pe tata, care şi-a zis în gând: „Băietul aista va fi om gospodar când se va face mare, dacă n-a trecut indiferent pe lângă acel băţ. De-abia îl târâie, dar nu renunţă la el!”.
Ajungând într-un loc unde Holmul era mai înalt şi avea malul râpos, ca un perete vertical, am apucat ceatlăul de un capăt, m-am buricat cât am putut de tare şi: sfârrr! – l-am aruncat în hău, să văd cât de departe se duce.
Odată cu băţul, au zburat însă şi buna-impresie, şi speranţele tatălui meu.
Nu ştiu dacă am mai reuşit să mă reabilitez în ochii lui până în ziua de azi…
© Marcel Chitac 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu