tag:blogger.com,1999:blog-45266733190651686662024-03-06T22:02:39.321+02:00NORDUL EXTREMomuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.comBlogger128125tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-70307933567792964362018-01-30T21:45:00.001+02:002018-01-30T21:52:45.722+02:00ÎNVOIALA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj56ZYPJlN3mAVi9105VJAxv4jNJ7fmz-e2d39bdv5_5QalUhffIV0TQhhlyO8np6RnEJmnT4BCwxHVaSCYF38zipHPmwQJiduPwryHFbHu_Md0_xcbllmpaDaq7DUqpqDxL6b42I21Qj4/s1600/20171021_111542.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj56ZYPJlN3mAVi9105VJAxv4jNJ7fmz-e2d39bdv5_5QalUhffIV0TQhhlyO8np6RnEJmnT4BCwxHVaSCYF38zipHPmwQJiduPwryHFbHu_Md0_xcbllmpaDaq7DUqpqDxL6b42I21Qj4/s320/20171021_111542.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Omătul ajunsese până
la streașina caselor și nu s-a îndurat să plece decât pe la sfârșitul lui
martie, când a început să se topească, dând naștere la pâraie gălăgioase ce
porneau de pe dealuri, luând-o grăbite, pe versanți, la vale. Cele care curgeau
pe mijlocul drumurilor în pantă săpau șanțuri adânci, șerpuite, numai bune de
răsturnat căruțele cu încărcătură și cu căruțași cu tot. În văile sau în
gropile fără scurgere se formau bălți de toate mărimile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Pe tarlaua numită
Lungul Vântului, lângă ogorul de o falce al lui Misică Alupoaie, unde era un
povârniș, s-a desprins o halcă mare de pământ ce mustea de apă, alunecând pe
stratul de hlei impermeabil și cleios de dedesubt. În locul ei a apărut o baltă
adâncă, cu apă cristalină, limpede ca lacrima de fată mare ce-și plânge râsul
de astă-vară, rămasă cu burta la gură, părăsită de dârlăul ei. Apa din baltă
era atât de limpede că ți-ar fi venit privind-o să-ți lepezi în grabă hainele
și să te bălăcești în ea, dacă n-ai fi știut că-i rece ca gheața. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Prin aprilie vremea
s-a mai încălzit și au început să miște în bulhac broaște, lipitori, năpârci,
ba chiar și o țestoasă foarte sperioasă ce se ascundea pe fundul apei imediat
cum zărea pe cineva apropiindu-se. Dumnezeu știe de unde au apărut atâtea
vietăți acolo, așa din senin, aflând de existența bălții. Vestea a ajuns și la
urechile cocostârcilor, care inspectau foarte conștiincios apa mai puțin adâncă
de lângă maluri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Mai întâi, lui Misică
Alupoaie i-a plăcut ochiul de apă. De câte ori lua o pauză de la prășit sau voia
să mănânce din traistă, se așeza pe hat și se uita la lighioane cum înotau sau
asculta orăcăitul broaștelor. Odată cu sosirea verii, în loc să sece, așa cum
se aștepta, balta s-a lăbărțat peste jumătate din ogorul lui de la ploile căzute
în luna iunie aproape zilnic, apa și-a pierdut din limpezime și transparență,
devenind verzui-maronie, năpădită de stuf, papură, rogoz și mătasea-broaștei,
emanând o duhoare grea de mâl stătut. Păpușoii de lângă ghiol, inundați până la
mijlocul tulpinilor, s-au oprit din creștere, s-au îngălbenit și în cele din
urmă s-au olojit și s-au uscat. Țăranul se uita acum cu obidă la ceea ce până
atunci îl încântase la culme. Văzând paguba pricinuită de vecinătatea bălții, a
izbit înciudat cu pălăria de pământ, suduind în gura mare: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Fir-ai a dracului,
baltă afurisită, m-ai nenorocit! O să flămânzesc la iarnă din cauza ta, toată
munculița mea s-a dus naibii!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">N-apucă bine să-și
verse năduful că, întorcând capul, a dat nas în nas cu o arătare păroasă,
neagră ca smoala, cu coadă, copite și rât ca de porc, dar cu coarne și barbă
semănând cu cele de țap. Până să se dumirească el și să-și vină în fire,
arătarea ce părea venită de pe ceea lume îi grăi:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Ce faci, vecine? Am
auzit că te cam necăjește proprietatea asta a mea. Eu n-am nicio vină. Să știi
că nu eu aranjez ploile, ci altcineva și arătă chicotind cu degetul în sus.
Dacă vrei, îți propun o afacere ca să te scap de pacoste: vinde-mi mie ogorul!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Cum să ți-l vând,
Ucigă-te Toaca, ce crezi tu, că eu am pământ de vândut, și așa am prea puțin,
abia îmi duc zilele de la o recoltă la alta?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Atunci, cumpără-mi
balta și poți să faci ce vrei, o seci sau crești pești în ea!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Să te ia dracul sau
Scaraoțchi ăla al tău cu baltă cu tot, baltă-mi trebuie mie?! Eu n-am bani să
mai cumpăr câteva prăjini de pământ și tu crezi c-o să-ți cumpăr bulhacul tău
împuțit?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Văzând că n-o scoate
la capăt, Întunecimea Sa căzu pe gânduri, mângâindu-și barba, apoi îi zise lui
Misică:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Tare năbădăios mai
ești, măi omule! Hai să facem atunci un târg, o învoială. Mă angajez la tine să
fac toate treburile, să-ți fiu un fel de slugă sau de argat, fără să-mi
plătești nimic. Dacă s-o întâmpla însă să nu mai ai ce să-mi dai de lucru, voi
intra eu în stăpânirea pământului tău. Ce zici, te învoiești?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Misică Alupoaie nu
era un om prea ager la minte, de aceea, când trebuia făcută o treabă
importantă, nevastă-sa Marița hotăra ce și cum. Propunerea diavolului l-a luat
pe nepregătite și l-a zăpăcit de tot, neștiind ce să zică. Târgul părea ademenitor,
dar cum să te-încrezi în Satana, dacă era o șmecherie la mijloc? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Ascultă, Cornilă,
eu am deja un drac de muiere acasă, tu ai mai lipsi! Așteaptă să o întreb mai
întâi pe ea, să văd ce zice. Ne-om întâlni mâine tot aici când voi veni cu-n
răspuns. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Bine, fie cum spui
tu! – a rânjit întunecatul frecându-și palmele, dispărând brusc, așa cum
venise. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Întorcându-se omul ei
acasă, Marița a băgat de seamă că Misică nu prea era în apele lui, arăta cătrănit,
privea mai mult în pământ, dădea mărunt din buze și mișca mâinile prin aer, de
parcă se apăra de gâze.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Ce ai, bărbate, ce
nu-ți iese la socoteală?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">După ce-i povesti
de-a fir-a-păr despre paguba pricinuită de baltă pe ogorul lor, despre întâlnirea
cu Ducă-se pe Pustii și oferta acestuia, a întrebat-o ce credea ea despre asta.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Păi, mai stai pe
gânduri, nărodule, molâule, mototolule? Dracul m-a pus să te iau de bărbat! Te
numești bărbat doar pentru că porți căciulă, de lucru n-avem noi? Și unde mai
pui că n-o să ne coste nimic, când ai mai pomenit așa o pleașcă pe capul
nostru?! Spune-i lui Aghiuță să vină, să se apuce imediat de treabă. Lasă-l în
seama mea, că scot eu untul din el și tot laptele ce l-a supt de la mă-sa.
Pământ vrea, o să-l bag eu în pământ, să se sature!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">A doua zi,
Încornoratul se și prezentă în ograda lor. Marița l-a trimis întâi la fântână
după apă, poruncindu-i să umple butoaiele, balercile, căzile și putinile, apoi
l-a pus să adape toate animalele din grajd. Dracul alerga dintr-o parte în
alta, de părea că alunecă precum un prâsnel pe masă, fără să verse apa din
căldări, iar după ce termina treaba, se înfățișa stăpânei sale pentru o nouă
însărcinare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Amu, Împielițatule,
ia toporul și taie stiva ceea de lemne ca pentru pus pe foc în plită, apoi
stivuiește-le frumos în prelipcă!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Așa trecură câteva
zile, să fi fost o săptămână încheiată. Într-o miercuri, pe la amiază, Misică dă
buzna peste nevastă-sa în bucătăria de vară alb la față, cu o mutră speriată,
vorbind poticnit:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Muiere, cred c-am
dat de dracul, o să rămânem fără ogorul din Lungul Vântului. Afurisitul ăsta îmi
tot cere să-i zic ce să mai facă, iar eu nu știu ce să-i spun, pentru că
toate-s aranjate și la locul lor, nu mai e nimic de lucru nici prin gospodărie,
nici pe câmp.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Marița se uită
încruntată, chiorâș la el, părând că-i clocește mintea ceva și îi zice:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Trimite-l pe diavol
la mine, las’ că-i vin eu de hac, și-a găsit el nașa!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">De cum a intrat
Necuratul în odaie, femeia a băgat mâna pe sub fustă, a smuls un fir de păr
cârlionțat și i l-a oferit, zicându-i:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Ia, Talpa Iadului,
firul ăsta și fă-l să stea drept, să n-aibă nicio îndoitură. Ce-ai rămas așa cu
gura căscată, ce te mai zgâiești la mine, dispari din fața mea, că mai sunt și
altele de isprăvit!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Dracul s-a așezat pe
trunchiul de tăiat lemne, a apucat firul cu două degete de la o mână de un
capăt, cu degetele de la cealaltă mână de celălalt capăt și a început să tragă
ușor, de frică să nu-l rupă. Când a eliberat unul din capete, flocul s-a
răsucit mai tare, făcând o buclă în plus. L-a trecut apoi printre buze, să-l
umezească, nădăjduind să se mai înmoaie și iar l-a tras, de data asta, de un
singur capăt, făcându-l să alunece printre degetele strânse. A fost cât pe ce
să-i sară ochii din cap, văzând că firul de păr arăta ca un arc spiralat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Zburau orele și
zilele ca clipele și toate încercările lui aveau ca rezultat încă o buclă sau o
spirală pe lângă celelalte, i se uscase gura de la atâta îmbălat. Tocmai când
era mai concentrat pe munca lui și spera ca la acea a câta mia încercare va
reuși să îndrepte flocul îndrăcit, auzea vocea plină de venin a femeii:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Ce faci,
Spurcatule, stai degeaba și vitele rag de foame și de sete, nu mai am strop de
apă și nici lemne de pus pe foc. Tu șezi toată ziua cu curul pe trunchi, de
parcă ai fi prins rădăcini acolo. Ai uitat care ne-a fost înțelegerea?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Negrilă sărea ca ars
de la locul lui, punea cârlionțul după ureche, așa cum fac tâmplarii cu creionul
ca să nu-l piardă, isprăvea de făcut cât putea de repede tot ce-i cerea Marița
și iar se așeza pe trunchi, chinuindu-se să îndrepte firul de păr buclucaș.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Și uite așa trecut-au
anii, Sărmanul drac se jigărise, se gârbovise, se mișca mai greu, îi amorțeau
genunchii, părul din blana lui devenise din negru ca tăciunele brumăriu și i se
rărise, de i se vedea pielea, iar pe cur nu mai avea niciun fir de la statul pe
trunchiul ce începuse și el să putrezească, împodobindu-se cu ciuperci. Nici Misică
nu arăta mai grozav, devenise un moșneag neputincios, singura schimbare în bine
pentru el fiind că nu mai auzea ocările neveste-si. În schimb, Mariței, cu
toate că avea un gheb mai mare ca al dracului și mergea în băț, îi ajungea
vocea ascuțită până în capul satului, de câte ori îl probozea și-l afurisea pe
cel ce fusese cândva fala Iadului:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">- Unde ești,
năpârlitule, belitule, iar stai de pomană, stați-ar norocul, nimic nu-i de
capul tău încornorat, arde-te-ar focul Iadului să te ardă!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">Într-o dimineață,
mătușa Marița n-a mai primit răspuns la chemările și sudalmele ei. A pornit
să-l caute pe Tartor, târșâindu-și gumarii prin ogradă. Când a ajuns la
trunchiul de lemn, lângă el zăcea fără suflare, chircit, căzut pe-o parte,
slujitorul ei, cu ochii larg deschiși, părând că privea prin ochelarii cu
lentile groase spre flocul încâlcit și albit, ce semăna acum cu un ghem
minuscul de la atâția cârlionți, ținut strâns între degetele mâinii stângi. </span><br />
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqWWb-CMltHndGuCw5crlGJL7nFMHiR-RuxzObwYPJLg5-Tj5U8Wx0CLzgJvHzPjQEfrlLDrRTJqIqlqNIugVSSdVKyadoZcOWBma7pIrXh_8ALvtE8_8TMY-oJQCNJwkAVtfd4d3iq-0/s1600/DSC07073.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqWWb-CMltHndGuCw5crlGJL7nFMHiR-RuxzObwYPJLg5-Tj5U8Wx0CLzgJvHzPjQEfrlLDrRTJqIqlqNIugVSSdVKyadoZcOWBma7pIrXh_8ALvtE8_8TMY-oJQCNJwkAVtfd4d3iq-0/s320/DSC07073.JPG" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%;">© Marcel Chitac, 2018</span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-48890224669514096992017-12-28T22:23:00.001+02:002017-12-28T22:23:58.267+02:00NĂPÂRCA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGHzV6HGE6Y1df6XopRiC420Bn5uQB5swDCTIM9l7cgCrYY1IfCGR38Jsbkw9pM0i60oaG80dgxMEKD8fYY0Kz5GRxmyc4MsZxBKzIM88dvb6D0Z1qhFDA4J5RWcOhcN2-Ss0agfLCTt4/s1600/N%25C4%2582P%25C3%2582RCA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="885" data-original-width="1181" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGHzV6HGE6Y1df6XopRiC420Bn5uQB5swDCTIM9l7cgCrYY1IfCGR38Jsbkw9pM0i60oaG80dgxMEKD8fYY0Kz5GRxmyc4MsZxBKzIM88dvb6D0Z1qhFDA4J5RWcOhcN2-Ss0agfLCTt4/s320/N%25C4%2582P%25C3%2582RCA.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Pe hărțile din zilele
noastre satul Horodiștea nu mai există, de parcă l-ar fi înghițit pământul, deși
cărțile de geografie îl menționează ca fiind așezarea omenească cea mai nordică
din țară. Este adevărat că cei care viețuiesc aici nu sunt nici mai breji, nici
mai vai de capul lor față de alți oameni de pe alte meleaguri, dar au totuși un
motiv de mândrie: în satul lor s-a născut un sfânt, Ioan Iacob Hozevitul, ceea
ce nu-i puțin lucru. Câte alte sate au un sfânt în calendar? Poate că de aceea
nu se mai străduiește nimeni să urmeze exemplul sfântului. Ce-i prea mult
strică. Grijile și preocupările horodiștenilor sunt cât se poate de banale, de
omenești. De pildă, unii cunosc mai bine drumul spre cârciumă decât pe cel ce
duce la biserică, cu toate că intră în crâșmă doar în situații excepționale: atunci
când au o bucurie de udat sau un necaz de înecat ori dacă afară este cald și
trebuie să se mai răcorească, iar dacă-i frig, să se încălzească. Cum se
întâmplă ca aceste fenomene să se repete destul de des, pentru ei nu trece zi
lăsată de la Dumnezeu în care să nu calce pragul bodegii, uneori și de
două-trei ori în aceeași zi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Bufetul, cum s-a
numit mai târziu, duhnește a tutun ieftin, de contrabandă, a alcool cu felurite
izuri și denumiri, dar la fel de prost ca tutunul, a jeg și uneori a vomă.
Mirosul acesta le-a devenit mușteriilor permanenți mai familiar și mai
ispititor chiar în comparație cu fumul sufocant, înecăcios de tămâie și de
lumânări din naosul bisericii. În ochiul de geam de la fereastră – devenit mat,
opac, asemenea unui ochi uman cu cataractă, după ce alunițele lăsate de muște
ca niște insule s-au unit între ele formând continente – se izbesc cu capul
înainte bărzăuni cu abdomenul verde, nervoși că nu pot evada din mediul
pestilențial, greu de suportat chiar și pentru ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">La una din cele două
mese cu tăblia din scânduri groase de brad, negeluite, cu muchiile și colțurile
rotunjite și lucioase după ani mulți de folosință, având scobituri în locurile
unde s-au sprijinit coatele clienților sau de la fundurile paharelor din sticlă
groasă, șade Leonte a lui Mucigai – un lungan slăbănog, tuciuriu, cu pomeții
obrajilor ascuțiți, mai să-i iasă oasele arcadelor zigomatice prin pielea
subțire, transparentă ca o foaie de calc. Jumătatea dreaptă a buzei de sus o
are ridicată tot timpul, parcă a rânjet de batjocură, lăsând să se vadă golul
rămas în locul dinților din față, ce n-au mai rezistat băilor prea dese de
alcool, iar pleoapa ochiului de pe aceeași parte stă întredeschisă zi și
noapte, ca un oblon cu balamalele stricate și neglijat de multă vreme. Obrazul
păstrează urmele unei arsuri din copilărie când a căzut în cap de pe cuptor,
peste ostrețe, pe plita încinsă. Cu îngăduință, se poate spune despre el că-i
oleacă mai chipeș ca dracul. Ciudat lucru însă, foarte mulți copii sau tineri
din sat seamănă mai degrabă cu dumnealui decât cu soții mamelor lor. Ai putea
bănui că de aceea la spovedit la biserică în ajunul marilor sărbători creștine
se înghesuie muierile de toate vârstele să-și mărturisească păcatele, rar vezi
câte un bărbat rătăcit printre ele, dus cu de-a sila de căpăstru de nevastă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">De partea cealaltă a
mesei – pe un taburet slinos și descleiat, ce se mișcă scârțâind jalnic sub
greutatea ocupantului, ca și cum piesa sărăcăcioasă de mobilier ar fi dat peste
cap câteva țoiuri cu rachiu – își odihnește corpul încovoiat ca o coromâslă, cu
capul mic și ascuțit între umeri, părând că-i lipsește gâtul, Angheluță a
Floacei. Are expresia omului mulțumit din cale-afară de el însuși, cu ochii cât
două puncte, foarte vioi, într-o continuă mișcare, și un zâmbet ironic sau tâmp
în colțul gurii, gata să-i întrebe pe cei din jur: „Voi știți cine-s eu?”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Prietenii de beție
erau în stare să stea nemișcați și o zi întreagă, doar pupând din când în când paharele,
fără să bage de seamă că se goliseră, nemairămânând măcar aroma băuturii în ele
sau li se goliseră și buzunarele de parale, dar ei nu se îndurau să se ridice
și să plece; unde, acasă la nevestele lor cicălitoare?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Vrând să mai rupă
tăcerea, Angheluță încearcă să-și justifice urâta îndeletnicire sau năravul de
băutor înrăit spunând o glumă pe care o auzise de la un altul ca el, glumă
ce-și pierduse deja farmecul prin deasa ei repetare: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">- Eu, cumătre Lionte,
să știi că n-am mai pus picătură de apă-n gură de nu mai țin minte când. Apa
nu-i bună nici în ciubote, iar dacă bei multă apă, faci broaște-n burtă și te
trezesc noaptea din somn orăcăind: oac-oac! niorc-niorc! Așa-i că am dreptate?
Hi-hi-hi! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Vorbele păreau să
treacă pe lângă urechile mari, clăpăuge, sufocate de peri lungi și stufoși,
semănând cu un ogor neprășit, năpădit de buruieni, urechi preocupate să susțină
ca doi Atlași căciula pe capul lui Leonte, fără chef să asculte hlizeala unui
bețiv. Le auzise și el de atâtea ori, nu mai aveau niciun haz. Dintr-o dată,
buza de iepure i s-a îndreptat, s-a lungit până la urechi, ochiul cu pleoapa
căzută s-a deschis mai ceva decât cel teafăr și, aplecându-se peste masă spre
tovarășul de pahar, îl apucă cu o mână de gulerul burnuzului, de-ai fi crezut
că vrea să-l ia la bătaie din senin sau că se pregătește să-i destăinuie un
mare secret, și-i zice șuierând prin spațiile goale ale dinților răzleți:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">- Să nu mai spui
prostia asta niciodată, că nici copiii de țâță n-o mai cred! Grăiești degeaba,
doar ca să nu taci, să te afli-n vorbă. Eu știu o poveste adevărată, pornită de
la băutul apei, care te face să te scuturi ca de friguri auzind-o și ți se
ridică perii pe spinare ca țepii de arici.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">După ce-și sloboade
prietenul din strânsoare, se așază la locul lui, buza de iepure și pleoapa
bleagă își recapătă expresia dinainte și Leonte începe să povestească fără
grabă:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Cred că aveam pe
atunci vreo cinci ani când, într-o seară, după ce a venit mumă-mea de la prășit
din Hulpărie, a pus de mămăligă. A mestecat-o cu culișărul făcând pauze lungi,
uitându-se în gol, frământată de grijile ei de peste zi, a răsturnat-o pe
fundul de lemn, a tăiat-o cu ața în două și, ce să vezi? În mijlocul mămăligii
era o broască fiartă, tăiată și ea de la jumătate, adusă vie în căldare, odată
cu apa din fântână. La lumina chioară a lămpii cu gaz, având sticla afumată,
neștearsă de când a început prășitul, mama n-a observat broasca turnând apa din
găleată în ceaun. Toată lumea știe că aceasta nu-i un animal spurcat, fiindcă
trăiește în fântână și nu miroase după ce moare, așa că broasca a fost scoasă
și aruncată afară, iar noi am mâncat mămăliga cu borș și cu brânză de oi
sărată. Vrând să mă liniștească, să-mi arate că putea să se întâmple și mai
rău, la culcare, mămuța mi-a povestit o tărășenie de pe vremea când era ea
copil.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Tot într-o seară de
vară, sora mă-sii, lelița Zenovia s-a dus la fântâna cu ghizdele și coarbă din
fața porții să aducă apă rece și proaspătă de băut pe timpul nopții. Era în
miezul verii, în luna lui Cuptor și, dacă te aflai în toiul zilei la lucru pe
câmp, simțeai cum îți fierbe apa-n gură, vrând să te răcorești. În acea noapte,
lelița Zenovia s-a trezit de vreo trei ori să se adape pe întuneric, direct din
căldare, cu ochii aproape lipiți, să nu-și strice bunătatea de somn. Chiar din
ziua următoare a simțit niște forfoteli și ghiorăieli prin pântece. „Oi fi
stârnit vătămătura de la zarzărele verzi pe care le-am mâncat ieri și-am mai
băut după aceea și un urcior cu apă, să nu mă usuc ce sete; curgeau șiroaie de
sudoare pe mine, ce era să fac?”, își dădu ea cu părerea. Vânzoleala din burtă
o simțea tot mai tare, apoi se potolea brusc și, când credea că i-a trecut, iar
pornea. „Te pomenești c-oi fi rămas borțoasă, deja mișcă pruncul!”, a
fulgerat-o deodată prin minte. „Asta mi-ar mai lipsi, la anii mei să am copil
mai mic decât nepoții! O să ajung de tot râsul, cum o să mai ies în lume?! Sau
o fi numai o troahnă trecătoare de la căldură, iar eu mă gândesc la tot felul
de prostii!”, a încercat să-și facă singură curaj și și-a văzut mai departe de
treburi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Abia apuca să uite
complet de acel necaz, crezând că a fost doar o închipuire, că dintr-o dată
simțea o zvârcoleală ca de pește prins în prostovol, răscolindu-i toate
măruntaiele. „Apăi, aiasta nu-i de șagă! Ar trebui să merg la felcer să mă
vadă. N-am pățit de când muma m-o făcut așa ceva!”, și-a zis plină de
îngrijorare sărmana femeie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Felcerul era Duță,
văcarul taurilor comunali. El ținea loc de doctor în sat, de unde doctor
adevărat în acest capăt de lume? N-avea carte deloc, dar experiență da, cu
duiumul, pe mulți i-a lecuit sau i-a scăpat din ghearele morții.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">După ce-a ascultat-o
cu atenție și răbdare, întrebând-o dacă avea obiceiul să bea apă noaptea pe
întuneric, fără să se uite ce-i în ceașcă sau în căldare, Duță i-a spus pacientei,
vorbind molcom și rar: „Să nu te sperii de ce-o s-auzi de la mine, nu-i ceva
grav și poți scăpa de beleaua asta, au mai pățit și alții, numa’ să faci cum
îți zic eu. Cred c-ai înghițit o năpârcă, o șopârlă din aia de apă, care acum
trăiește în stomacul tău. Poți s-o faci să iasă de acolo doar într-un singur
fel: Fierbi niște lapte în ceaunul de mămăligă și-l lași un pic să se
răcorească, fără să se răcească de tot. Important este să se mai ridice aburi
din el. Te așezi în genunchi în fața ceaunului cu gura căscată și cu o burcă
acoperită deasupra capului, să nu scape aburii pe alături. Ațâțată de mirosul lor,
năpârca va ieși singură pe gura ta și va sări în ceaun, că tare-i mai place
laptele! Așa să faci, cum te-am povățuit, de vrei să scapi de jivină și de
chin!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Auzind că-n pântecele
ei sălășluiește o dihanie, țățica Zenovia a simțit c-o părăsesc puterile, de
parcă chiriașul nepoftit i-ar fi supt vlaga pân’ la ultima picătură și abia se
mai ținea pe picioare. S-a așezat pe un scaun din odaia de la punctul sanitar,
venindu-i să-și plângă de milă, dar și lacrimile-i secaseră. Atunci își dădu
seama de ce era slăbită în ultimul timp, de ce nu mai putea munci ca înainte,
cu toate că mânca cât doi. Tocmai asta o făcuse să creadă c-o fi rămas grea.
După ce și-a mai revenit din năuceală și din sperietură, încumetându-se să
plece acasă, i se părea, mergând pe drum, că toți oamenii cu care se întâlnea,
dându-i binețe, o priveau cam ciudat, cu un amestec de milă și silă. Îndată ce
a ajuns în cuhnie, a făcut cum a sfătuit-o felcerul. S-a așezat în genunchi în
fața ceaunului cu lapte fiert, și-a făcut de trei ori semnul crucii, zicând:
„Doamne ajută-mă și mă izbăvește!”, s-a acoperit cu berta peste cap și peste
ceaun, căscând gura cât a putut de tare, de-i trosneau fălcile. Întâi a simțit
o agitație puternică prin pântece, năpârca izbindu-se ca o apucată de toți
pereții stomacului, mai-mai s-o răstoarne pe spate pe biata creștină. Apoi a
țâșnit pe gâtlej ca o săgeată slobozită din coarda arcului, lovindu-se de marginea
ceaunului, pe care l-a întors cu gura-n jos, vărsând laptele ce a pornit să
curgă șiroaie pe sub fusta și genunchii mătușii, s-a rostogolit de câteva ori
peste cap și a rămas cu burta de culoare bostanie în sus, ca moartă. N-a
zăbovit mult așa, s-a ridicat brusc în cele patru labe, scuturându-se ca un
câine ud după ce iese din apă și a fixat-o cu privirea pe fosta gazdă, scoțând
limba despicată ce biciuia aerul, făcându-l să șuiere. Părea că vrea să-i
mulțumească pentru eliberarea din temnița întunecoasă, în timp ce leliței
Zenovia nu-i venea a crede c-a scăpat, în sfârșit, de blestem. Bucuria femeii a
fost de scurtă durată. Ca-n basme, șopârla creștea văzând cu ochii și în numai
câteva clipe se făcuse ditamai arătarea, cam de vreo trei metri de la cap la
coadă, cât un crocodil din acela ce trăiește prin țările calde. S-a apropiat
tiptil de sora bunicii, rămasă țintuită locului, paralizată de spaimă și, haț!
– a înghițit-o cu bertă cu tot, cât ai zice pește, după care a spălat putina,
fugind prin grădină, a coborât Holmul, continuând să alerge prin Ponoară, pe
lângă casa lui Ion Amutei, care prășea păpușoi prin grădină. La o asemenea
apariție, din senin, omul a crezut că are vedenii din cauza soarelui dogoritor.
A aruncat sapa cât colo bodogănind și s-a întins pe iarbă la umbra nucului.
Încercând să se dumirească dacă ceea ce văzuse era aievea sau i se năzărise, a
ațipit. În visul scurt ce a urmat se făcea că a dat nas în nas cu un balaur
înfricoșător cu trei capete, ce scoteau flăcări pe nări sau pe gurile larg
căscate. Privirea celor șase ochi nu era deloc prietenoasă, și nici vocea care
l-a întrebat răstit: „Ia zi, Ioane, te lepezi de Satana?”. Aproape mut de
spaimă, el a îngăimat, abia șoptind: „Păi, nu ești tu Satana?” „Nu, eu sunt
Sfânta Treime și te mai întreb o dată: te lepezi de Satana?”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">„Dacă ăsta-i diavolul
– gândea Ion – și zic că mă lepăd de el, o să mă halească pe loc. Dacă însă
mint că nu mă lepăd și arătarea asta este într-adevăr Sfânta Treime, precis că
mă arde de viu, suflând asupra mea flăcările din cele trei guri. Mai bine s-o
șterg eu de-aici, poate ies din bucluc.”. Dar cu cât se străduia mai abitir să
fugă, cu atât picioarele nu se urneau, de parcă ar fi fost făcute din hlei.
Înainte de a avea un sfârșit cumplit, s-a trezit cu o sudoare rece pe șira
spinării, respirând greu. S-a uitat în jur și i-a venit inima la loc, când și-a
dat seama că a fost doar un vis urât. Vrând să se ridice, a căzut într-o rână,
ca un buștean. Abia după aceea a observat îngrozit că-i lipsea un picior de la
genunchi în jos și a început să suduie înciudat: „Anafura și cristelnița cui
te-o făcut, dihania dracului!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">De aceea, Ion Amutei,
care amu-i moșneag, merge răsucit, ca în urma coasei, de câte ori calcă pe
piciorul din lemn. N-a spus nimănui ce a pățit, oricum nu l-ar fi crezut
nimeni, a mințit că a fost schilodit de un brand în război, ca să primească
pensie de invalid.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Neavând teamă de apă,
monstrul a trecut Prutul înot, vâslind cu coada și a dispărut în lunca de pe
celălalt mal, în Basarabia. De atunci, n-a mai văzut nimeni balaurul, dar nici
pe țățica Zenovia, sora mai mare a bunică-mi din partea mamii, Dumnezeu s-o
odihnească în pace și s-o ocrotească de cele rele, măcar acolo, pe lumea
cealaltă!…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">Haide să mai bem un
pahar pentru pomenirea ei!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 13.0pt; line-height: 105%; mso-ansi-language: RO;">© Marcel Chițac, 2017</span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-4978413207604395542015-10-08T20:15:00.001+03:002015-10-08T20:15:41.725+03:00OASPEȚII<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe drumul ce coboară de pe Dealul
Crucii, dinspre Satul Nou, venea Ion Bolohan, un flăcău de douăzeci de ani
împliniți, împreună cu vărul său, Vasilică Cheptănaru, mai mic cu patru ani
decât el. Băieții se întorceau de la adunat fânul din Fânețe, cumpănind furcile
cu două coarne și greblele pe umăr. Vorbeau într-una, oprindu-se și zăbovind
câteodată în mijlocul drumului pentru câteva minute, ilustrând vorbele cu
gesturi sugestive. Ion îi povestea lui Vasilică fel de fel de prostii, repetându-i
mereu: „Școala vieții, vere, este mai importantă decât toate școlile din
lume!”. Vărul cel mic asculta cu luare-aminte, copleșit de aceleași emoții, pe
care le are un elev din clasa întâi în prima zi de școală. Ajungând la
jumătatea coastei dealului, băieții s-au întâlnit cu Anica Berbecaru, sora
mamelor celor doi, mătușa lor, rămasă vădană de mulți ani. Bătrâna urca anevoie
dealul, gâfâind, poticnindu-se, mergând cu picioarele împleticite, având o
traistă plină, ce-i tăia umărul cu baiera și-i atârna până-n pământ. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Săru’ mâna, mătușă Anică! au zis
într-un glas nepoții.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Femeia s-a oprit din mers, a pus traista
jos și, după ce și-a șters cu un colț al pestelcii ochii împăienjeniți,
înlăcrimați de la sudoarea sărată și usturătoare ce i se scurgea pe față, i-a
privit cu luare-aminte pe drumeți, apoi, cu un zâmbet larg, a început să-i
dojenească:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ei, bată-vă să vă bată norocul, era
cât pe ce să nu vă mai recunosc, mânjilor, ce mari v-ați făcut de când nu v-am
mai văzut, ptiu-ptiu, să nu vă fie de deochi!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ce-ai în trăistoiul acela, mătușă, că
abia îl mai târâi?! întrebă Ion cu o vădită curiozitate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Iaca, am cumpărat sare de la
cumparativa din vale, să am pe iarnă. Aici, la noi, în cătunul ista, mai ales
iarna, dacă-i omătu’ cât casa sau dacă plouă mult toamna și-i glodu’ pân’ la
cur, suntem izolați de lume, pacatele noastre. Da’ voi, de ce nu mai treceți pe
la mine să mă vedeți, doar suntem neamuri apropiate, eu îs sora cea mare a
mamelor voastre, iar voi îmi sunteți nepoți. Mâine-poimâine ’oi cheri și ’oi
sta pe năsălie cu ochii închiși, cu mâinile încrucișate pe chept și cu vrana-n
sus ș-apoi degeaba o să veniți, n-o să mai aveți cu cine grăi. Mai treceți pe
la mine, că doar știți unde stau.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- O să trecem, mătușă Anică, de ce să nu
trecem?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Chiar în seara acelei zile, cei doi
nepoți s-au dus să-și viziteze mătușa. Anica, bucuroasă nevoie-mare de așa
cinste, a scos din sipet și a așternut o față de masă nouă, brodată pe margini,
a pus un clondir cu rachiu și două păhărele și a umplut masa cu câte ceva de mâncare:
ouă sparte și prăjite în untdelemn, jumări și cârnați din borcanul cu untură,
castraveți murați și mămăligă rece. În timp ce băieții înfulecau cu poftă,
umplându-și mereu paharele, femeia îi întreba de una, de alta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ce mai face mă-ta, Lența, măi Ionică?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Apăi, de vreo două luni, gogește, o
cam doare un chicior; o pălit-o vaca noastră cea chirolă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Cum așa?! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Odată, îi curăța băligarul de la spate,
și nu știu ce i s-o năzărit haramului, c-o fulgerat-o cu cochita de dinapoi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Aracan de mine și de mine, ca să vezi
cum vine pacatul pe capu’ omului! Pacatul ori te-ajunge, ori l-ajungi tu din
urmă. Să-i spui c-am să trec eu pe la dânsa ș-am să-i aduc o alifie, pe care-am
cumpărat-o de la o țigancă din Darabani. Mi-o zis țiganca că, dacă te doare undeva
și te ungi cu ea, îți ia durerea ca cu mâna.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Uitându-se fix la o pată de pe fața de
masă, pe care n-o observase până atunci, mătușa Anica a căzut oleacă pe
gânduri, apoi a continuat:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Cât era mă-ta mică, o mai cârpeam
câteodată, că era tare diznierdată și neascultătoare, era cea mai javeșnică
dintre noi. Amu parcă-mi pare rău că o băteam, da’ cred că pân’ la urmă i-o
prins ghine. Uite ce fimeie vrednică și gospodină o agiuns. Pacat că n-o avut
noroc de un barbat ca lumea. Tac-tu nu duce niciodată paharu’ la ureche, îi cam
bețiv și puturos pe deasupra, se îndeamnă mai mult la băutură decât la treabă.
Ghine că nu-i și muieratic, c-atâta mai lipsea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După ce gazda a aflat toate noutățile
din sat, iar musafirii s-au ghiftuit si au băut până la ultima picătură de
rachiu, aceștia au mulțumit pentru ospitalitate, au pupat mâna mătușii și au
pornit spre casele lor. Conducându-i până la poartă, văduva le-a dat de grijă:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Măi, Ionică, și tu, măi Vasilică, să
mai veniți pe la mine!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- O să mai venim, mătușă Anică, de ce să
nu mai venim? i-au răspuns băieții bine-dispuși. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În seara următoare, soarele, înroșit la
față de zăpușeala de peste zi, se apropia de linia orizontului pregătindu-se să
se culce. La poarta îmbietoare a mătușii Anica s-au oprit cei doi nepoți. Au
fost poftiți înăuntru și, până să-și desfacă ei bumbii din cheutoarea de la
gâtul cămășii, gospodina iar a umplut un clondir cu rachiu, lângă care a așezat
două păhărele și ceva de-ale gurii. Au mai stat câteva ceasuri și-au mai
povestit și însoțindu-i pe oaspeți la ieșire, pe femeie a luat-o gura pe
dinainte și iar a zis, conform obiceiului într-o astfel de împrejurare:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Să mai veniți pe la mine!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- O să mai venim, mătușă, cum să nu
venim? au asigurat-o nepoții.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În a treia seară, pe Anica a prins-o
întunericul amestecând mămăliga. Fiind un suflet singur, nu prea avea pentru
cine face mâncare. Mai mult din obișnuință punea ceaunul la foc. A tresărit de
parcă i-ar fi sărit stropi de cir fierbinte pe mână, auzind bătăile puternice
în ușa de la tindă. „Cine naiba, Doamne iartă-mă, o fi la ora asta și ce-o
vrea?” se gândea văduva trăgând zăvorul. A deschis cu oarecare teamă, iar în
prag au apărut cei doi nepoți zâmbitori și bucuroși de revedere, de parcă nu
s-ar fi văzut de un car de ani.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe suprafața mămăligii abia răsturnate
pe un fund de lemn, apăreau mici umflături ca niște cucuie, ce se spărgeau,
producând un sunet asemănător unui oftat din rărunchi, și ieșea un jet de aburi,
lăsând în acele locuri mici cratere. Vederea și mirosul mămăligii calde au provocat
din senin o ploaie torențială în gura oaspeților.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Anica a adus din iatac, într-o strachină,
câteva felii de brânză sărată, în alta o bucată de slănină afumată, a curățat
două cepe, apoi le-a zis celor doi musafiri:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Amu, poftim la masă!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Și-a dat seama imediat că lipsea udătura.
S-a repezit în casa cea mare, de unde s-a întors cu o sticlă cu rachiu, deși
era ultima, pe care o păstra pentru sărbătorile de iarnă. Prea multe nu mai
aveau ce să-și spună. Gazdei îi cam pierise curiozitatea să afle noutăți, iar
băieții aveau o poftă de mâncare de speriat și un mare spor la deșertat paharele
cu țuică pe leica gâtului. Erau atât de preocupați, că nici nu aveau timp să și
vorbească. Când s-au isprăvit bucatele și băutura, gospodina și-a amintit că
n-apucase să închidă poiata găinilor cu oblonul și că, pesemne, porcul s-a
culcat flămând, guițând prin somn. Musafirii s-au ridicat cu greu de la masă,
au mulțumit pentru primire și și-au adus și ei aminte că a doua zi trebuiau să
se scoale devreme, să meargă la cosit în bahnă. Mătușa Anica i-a condus ca de
obicei la plecare prin ogradă, până spre ieșire. Trăgând de mâner mai cu
putere, Ion Bolohan a rupt parul cu balamale în care se sprijinea poarta, ce i
s-a proptit în umăr. Anii și putregaiul își spuneau cuvântul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Stai liniștită, mătușă Anică, mâine
seară, după ce gătim de cosit, o să venim din nou la mata să-ți reparăm poarta!
i-a promis solemn Ion, cel ce făcuse boroboața.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Măi, Ioane, de-amu’, o bucată de vreme
să nu mai veniți pe la mine! i-a răspuns bățoasă mătușa, grăbindu-se să intre
în casă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9etCfT_wUqWMA2kxGMGsU06HhQQc-xMDjbNjSHg2MKsVttp3PjTWEiXFARJ1UEc4jssbet-fXpnth98VzHTqmNPc5xcVoMyiMHwaZGcPQPYmBkQ2Ci2aLNxb3NHCD9oNxJHgR8YFCIjI/s1600/DSC07283.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9etCfT_wUqWMA2kxGMGsU06HhQQc-xMDjbNjSHg2MKsVttp3PjTWEiXFARJ1UEc4jssbet-fXpnth98VzHTqmNPc5xcVoMyiMHwaZGcPQPYmBkQ2Ci2aLNxb3NHCD9oNxJHgR8YFCIjI/s320/DSC07283.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-27068291659640743062015-09-21T20:25:00.001+03:002015-09-21T20:25:27.117+03:00LECȚIA DE LOGICĂ<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJ-qGdgZMJpJD4gLHVOhUfvcrPbPEfpru8Mh4yld7p3PkOUiJYsgnTLAOujK8zRSFkSJfI8-E04ICwzzKq4ia8l3UjSv1TI1v7SJcQs8NFyNp69B-uK5JkaJ0h2eZ7NBBCXCQ8OnCK6x0/s1600/Flies+047.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJ-qGdgZMJpJD4gLHVOhUfvcrPbPEfpru8Mh4yld7p3PkOUiJYsgnTLAOujK8zRSFkSJfI8-E04ICwzzKq4ia8l3UjSv1TI1v7SJcQs8NFyNp69B-uK5JkaJ0h2eZ7NBBCXCQ8OnCK6x0/s320/Flies+047.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Căminul cultural din sat, făcut din
chirpici, dar acoperit cu tablă zincată ținea loc și de cinematograf, ecranul
înlocuind cortina de pe scenă. Podelele din scânduri de brad erau îmbibate
periodic cu păcură, al cărei miros puternic și înțepător, aproape sufocant,
sugera mai degrabă incinta unei rafinării sau a unui depozit de carburanți, iar
spectatorii ocupau niște bănci lungi, fără spătar.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Filmele, cu toată magia și lumea lor
fascinantă, erau înregistrate pe două sau pe trei role de bandă de celuloid și
se schimbau o dată pe săptămână cu contribuția mașinii poștei. Uneori, în
timpul rulării filmului, se rupea banda sau ardea, blocându-se. Atunci se
aprindea lumina în sală și spectatorii așteptau răbdători lipirea benzii și
reluarea proiecției. Fiind un singur aparat proiector, se făcea pauză și la
schimbarea rolelor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Costul unui bilet era de un leu și
douăzeci și cinci de bani pentru adulți și de cincizeci de bani pentru elevi.
Unii, cărora li se părea prea scumpă această delectare, stăteau afară și se
uitau pe ferestre, înghesuindu-se unii în alții, întinzând gâtul sau
ridicându-se în vârful picioarelor până la un moment dat, când ferestrele au
fost obturate cu panouri de placaj, punând capăt, în acest fel, acelei forme de
fraudă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-o toamnă, toți elevii au fost
nevoiți să-și întrerupă cursurile abia începute, pentru o perioadă de două
săptămâni, ca să participe la culesul și desfăcatul porumbului de pe tarlalele
gospodăriei agricole colective. La încheierea activității, președintele
colhozului a hotărât, drept mulțumire și recunoștință, să le ofere elevilor
posibilitatea de a viziona un film artistic pe cheltuiala gospodăriei, care
sponsoriza contravaloarea biletelor. Toți elevii aflaseră că urmau să vadă un
film grozav: „Fiul căpitanului Blood”, film color, pe ecran lat, care avea trei
role în loc de două. Prima rolă sau bobină s-a terminat tocmai când acțiunea
devenise mai palpitantă, în toiul luptei cu pirații care atacaseră corabia și,
conform procedurilor deja cunoscute de toată lumea, s-a făcut o scurtă pauză și
s-a reluat proiecția celei de a doua bobine. Scena care a început să se
desfășoare după stingerea luminii nu mai avea nicio legătură cu cea dinainte,
iar unii dintre colegii care mai văzuseră filmul în seara precedentă au dat
tonul la vociferări, proteste, fluierături și tropăieli în podelele negre,
pline de păcură și de praf. Proiecția a fost întreruptă, s-au aprins din nou
becurile în sală, iar pe gaura pătrată din perete, pe unde ieșea fascicolul
luminos cu imagini mișcătoare ce ajungeau mărite pe ecran, a apărut căpățâna
lui Modest Bortă, operatorul, care i-a luat la rost pe micii cinefili,
explicându-le că, deși filmul avea trei role, el va proiecta numai două, doar pe
prima și pe ultima, din cauză că biletele plătite pentru elevi au costat
cincizeci de bani bucata, în loc de un leu și douăzeci și cinci de bani.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Explicația lui părea a fi foarte logică
și convingătoare: spectatorii fiind mai mici, prețul biletelor a fost redus,
deci și filmul trebuia scurtat de la trei la două bobine. Pe de altă parte,
elevii aveau posibilitatea să-și pună mintea la lucru, ca la lecții, încercând
să reconstituie cu propria imaginație ce se întâmplase în film între prima și a
treia bobină. Așa se nasc viitorii scenariști și regizori. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ceva n-am înțeles totuși: ce avea de
pierdut bădia Bortă, daca proiecta tot filmul sau ce a câștigat stricându-ne
plăcerea și bucuria de a viziona un film de la început la sfârșit?! Mai târziu,
am realizat, după multe alte experiențe asemănătoare, că prostia și răutatea
merg întotdeauna mână-n mână, ca doi amorezi într-o scenă dintr-un film de
dragoste.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-82216176207842223192015-09-14T18:27:00.001+03:002015-09-21T20:16:24.745+03:00CU „ARO” PRIN BASARABIA<blockquote class="tr_bq">
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<div align="center" class="MsoNormal">
<br /></div>
<div align="center" class="MsoNormal">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">-
note de drumeție -<o:p></o:p></span></div>
<div align="center" class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Majoritatea celor născuți după venirea
comuniștilor la putere cu ajutor sovietic au auzit numele de Basarabia abia în
urma evenimentelor nebuloase din decembrie 1989. Până atunci, folosirea acestui
cuvânt era interzisă, la fel ca intonarea cântecului „Deșteaptă-te, române”,
devenit acum imn național. Se pare că interzicerea melodiei a avut efect, căci
unii români de pe ambele maluri ale Prutului nu s-au deșteptat nici până în
prezent, având nostalgia acelor vremuri de coșmar. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Un fost coleg și prieten, Costache
Gâlcă, care era mai în vârstă ca mine, a făcut câțiva ani de prizonierat la
ruși, deși nu fusese pe front. Era student la teatru, abia se căsătorise și
într-o seară i-a spus proaspetei soții că se duce până la tutungeria din colțul
străzii să-și cumpere țigări. S-a întors acasă după cinci ani fără țigări, fără
dinți, îmbrăcat în zdrențe și nu și-a mai găsit nevasta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Atunci când ieșise în stradă, doi
soldați ruși l-au arestat și escortat până la gară, unde l-au urcat într-un
tren de marfă cu destinația Siberia. Mai târziu a aflat că rușilor le lipsea un
prizonier, care evadase.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După „întoarcerea armelor”, acolo, în
lagăr, a venit Ana Pauker să-i convingă pe prizonierii români să se înroleze
voluntar în diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horea, Cloșca și Crișan”, pentru
a lupta alături de ruși contra nemților. La sfârșitul pledoariei, politruca a
întrebat dacă sunt nelămuriri. Costache Gâlcă a avut o curiozitate, pornită
dintr-un profund sentiment patriotic, întrebând la rândul său: „Dar cu
Basarabia cum rămâne?”. A fost o curiozitate scump plătită. Spre a găsi singur
răspuns la acea neliniște sufletească, după ce prizonierii ceilalți s-au întors
în țară, el a mai rămas vreo trei ani în Siberia, având suficient loc și timp
acolo să mediteze asupra sorții Basarabiei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pentru mine, Basarabia era locul pe
care-l priveam din fragedă pruncie de pe Holm. De la acea înălțime se deschidea
o panoramă de o sută optzeci de grade cu Ponoara, valea Prutului și satele de
pe partea cealaltă: Mămăliga, Drepcăuți, Zalucea, Lipcani. Vedeam trecând prin
Basarabia trenurile încărcate cu cheresteaua prăduită din pădurile Bucovinei,
ca despăgubire de război pentru „frații” ruși, care pretindeau că ne-au
eliberat de nemți, luându-ne sub cizma lor „protectoare”. Interdicția de a
ajunge pe cealaltă parte a Prutului, altfel decât cu privirea sau cu
imaginația, uneori doar în visele nocturne, sporea dorința și curiozitatea
atingerii locului de care ne despărțeau numai câteva sute de metri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După 1989 am fost cu pașaport de două ori
în Basarabia. Prima dată, prin ’91 am plecat împreună cu încă trei colegi
pictori la Chișinău să restaurăm pictura unei biserici din centrul orașului al
cărei subsol fusese transformat în cârciumă. Mi-am luat schimburi de haine și
alte lucruri personale, sculele și materialele necesare, urmând să ne întoarcem
după cel puțin trei luni. Stabilisem cu cei responsabili de lucrare de la primăria
Chișinăului ca, la sosirea noastră, schela să fie montată, să ne apucăm imediat
de lucru, ca să nu avem timpi morți. Când am intrat în biserică, în locul
schelei promise, în mijlocul naosului se afla o grămadă de cherestea provenită
de la demolări, parțial putredă. Pentru a ne atenua șocul și a ne trece
supărarea, gazdele ne-au invitat să bem ceva la restaurant. Se știe că românul,
oriunde s-ar afla, bea alcool numai în două împrejurări excepționale: la bucurie
și la necaz. Se știe de asemenea că viața omului nu este altceva decât o
înșiruire sau o succesiune de bucurii și de necazuri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ajungând la restaurant, ușa era închisă
pe dinăuntru cu zăvorul și abia după o negociere între însoțitorul nostru și
ușier ni s-a permis, în cele din urmă, accesul. Or fi toate locurile ocupate,
am gândit eu, sau o fi un club exclusivist, select. Intrând, am constatat cu
surprindere că doar la o masă erau trei clienți. În semiîntuneric și în frig,
pe o mică estradă, o formație muzicală compusă din tineri cânta numai pe
rusește. După primele pahare cu votcă, mi-am mai revenit din nedumerire și am
uitat de supărare. La scurt timp, ni s-a adus primul fel din meniu, iar când să
apropii furculița de gură, chiar în spatele meu, lângă fereastră, a început
brusc o huruială asurzitoare și s-a stârnit un curent puternic de aer, făcând
să zboare șervețelele, învârtindu-se pe sus ca un roi de fluturi albi, iar fața
de masă flutura și ea, precum un steag de pe catargul unui vapor surprins de
furtună. Am sărit ca ars de pe scaun, crezând că în apropiere era un avion
Tupolev ce se pregătea de decolare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Stați liniștiți, ne-a zis calm gazda,
au pornit ventilatorul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A doua zi ne-am întors la București cu
valizele nedesfăcute, încercând să uităm tot ce-a fost. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Următoarea mea vizită în Basarabia a
avut loc doi ani mai târziu, de astă dată fiind însoțit de doi colegi de la
Studioul de Arte Plastice al Armatei, plus șoferul mașinii marca Aro. Era pe la
sfârșitul lunii noiembrie și trebuia să facem o documentare de câteva zile
colindând țara sau republica în lung și în lat. Tocmai când tranzitam Buzăul,
unul dintre colegi și-a dat seama că a uitat pașaportul acasă. Ne-am întors și
am plecat din nou, iar odată cu intrarea în vamă, la Albița, s-a înnoptat și
s-a lăsat o ceață însoțită de frig. Drumul de la frontieră la Chișinău a durat
o veșnicie. Nu erau pietre kilometrice, nici indicatoare sau marcaje pe șosea.
Am aflat mai târziu că acest drum era strategic, adică, în caz că ar fi intrat
dușmanii sau invadatorii pe el, să nu se poată orienta, să se rătăcească. Din
același motiv, în toată fosta Uniune Sovietică, șinele de tren sunt mai late
decât în restul lumii. Obsesii ori temeri de bandit; numai hoțul își pune două
lacăte la ușă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Datorită beznei, combinate cu ceața,
abia se mai vedea la doi-trei metri în fața mașinii. De la lumina farurilor
pâcla se făcea mai densă, mai opacă. Din când în când, șoferul oprea, cobora
din vehicul și verifica dacă mai suntem pe drum, și nu pe câmp. Am ajuns la
destinație abia pe la ora trei noaptea. La Chișinău am fost cazați într-un
hotel al Ministerului Apărării de la ei, unde, pe vremea apartenenței la URSS,
locuiau, împreună cu familiile lor, generalii responsabili de Tratatul de la
Varșovia. Recepționerul ne-a povestit că, atunci când s-a dezmembrat Marele
Imperiu Rus, iar generalii cu nevestele și copiii au trebuit să-și ia tălpășița
și să plece la casele lor, au luat cu ei ca suvenir covoarele, aspiratoarele,
farfuriile, tacâmurile, chiar și prizele și întrerupătoarele din pereți, iar
femeile de serviciu care aveau în inventar acele lucruri au fost nevoite să le
plătească, plângând și blestemând, din salariul lor ce nu depășea echivalentul
a cincisprezece dolari pe lună.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">La început, mâncarea lor mi s-a apărut
interesantă, în stil rustic: plăcinte și alte produse de patiserie, câte-un
pahar cu smântână, musaca făcută și servită în ulcele de lut; numai că,
repetându-se zilnic, și la micul dejun, și la prânz, și la cină aceleași
feluri, ni se cam aplecase de smântână și de plăcinte. Culmea a fost într-o
seară, când am primit la cină grâu fiert. În sfârșit, o schimbare de meniu! Am
crezut mai întâi că era un fel de colivă. Gustând, am constatat că nu avea
niciun Dumnezeu: nici zahăr, nici mirodenii, nici nucă. Era grâu fiert cu apă
și atât, pesemne faimosul arpacaș, mâncarea de bază din pușcării sau din
lagăre. Atunci am avut o discuție cu colegii în camera de hotel, spunând că
înțeleg faptul că basarabenii sunt mai săraci ca noi, n-am pretenția să ne
pregătească fripturi și grătare în fiecare zi, m-aș mulțumi și cu niște cartofi
prăjiți, care-s mai ieftini decât carnea și cresc și pe la ei. A doua zi,
surpriză! La masă am fost serviți cu cartofi prăjiți. Cred că s-a produs un
fenomen miraculos de comunicare telepatică, ajutat puțin și de aparatura de
ascultare, pe care bravii generali ai glorioasei Armate Roșii n-au luat-o la
plecare, neștiind de existența ei. Noroc că fusese bine-mascată și funcționa în
continuare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Deja căzuse prima zăpadă, iar în România
viscolea și erau drumurile înzăpezite, mai ales
în zona Râmnicul Sărat – Buzău, încât ne temeam că n-o să ne putem
întoarce acasă. Mergând cu Aro prin sărmana Basarabie, vedeam în stânga și în
dreapta drumului zeci, sute de hectare cu livezi de meri, cu fructele neculese,
rămase înghețate și degerate în pomi. Câte vagoane de suc natural sau de gem
s-ar fi putut face din ele și câți bani ar fi putut obține tânărul stat
independent, dacă merele ar fi fost culese la timp! Nu este o surpriză pentru
cei care trăiesc la acea latitudine să ningă la sfârșitul lui noiembrie. Ce-or
fi făcut basarabenii mei până atunci? Pesemne că au cules mai întâi strugurii,
au așteptat să fiarbă mustul, să se transforme în vin și să se limpezească
pentru a-l degusta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">La Mânăstirea Curchi, măicuțele își
uscau rufele pe sforile întinse în biserică, în pronaos și în naos, ca să nu
înghețe afară. Neputând vizita mare lucru în interior, din cauza rufelor și a
condensului, ne-am învârtit prin curte în jurul lăcașului de cult, încercând să
găsim cele mai potrivite unghiuri pentru a fotografia. Privind mai mult pe sus
și în depărtare, entuziasmându-ne de cadrele și de lumina surprinse, abia la
sfârșitul operațiunii am observat că prin iarba înghețată erau peste tot
răhăței de măicuțe, ca niște ciuperci ieșite prea târziu, păcălite de o ploaie
care se transformase apoi în ninsoare. Lângă gard se aflau vreo cinci cabine de
latrine, ce primiseră probabil o altă destinație; cine știe, poate-și țineau
murăturile în ele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După ce-am vizitat Mânăstirea Căpriana -
ctitoria lui Ștefan cel Mare - și Cahulul, am ajuns la Hotin, unde ne-a
întâmpinat comandantul comisariatului sau garnizoanei. Era un tip suficient,
plin de el, se vedea de la o poștă că nu avea niciodată îndoieli sau complexe.
Purta niște ochelari de soare din plastic, cu toate că cerul era mereu
înnegurat, și nu și-i scotea nici măcar noaptea, în incinte, unde pâlpâia
ici-colo câte-un bec chior. Ca o măsură de protecție contra frigului, în
încăperea în care am intrat, la îmbinarea dintre rama ferestrelor și toc erau
lipite benzi de hârtie de ziar cu pap din făină de grâu, ceea ce era o soluție
mai ecologică decât chederul termopanelor, numai că până în primăvară, acele
ferestre nu se mai deschideau. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Maiorul – cred că ăsta era gradul său –
ne-a oferit o masă festivă, la care „mâncarea era fudulie, iar băutura temelie!”.
Vinul se aducea cu borcanul sau cu găleata. Ca un fel de ornament, de decor, la
masă au apărut două fete arătoase, despre care am crezut inițial că sunt una
amanta maiorului, cealaltă țiitoarea căpitanului, ghidul care ne însoțea în
pelerinaj. S-a dovedit mai târziu că de fapt erau un fel de majorete, a căror
misiune era să ne îndemne și să ne stimuleze să bem cât mai mult. Individul cu
ochelarii fumurii își propusese să ne îmbete pentru a râde de noi, a ne umili
sau a ne demonstra superioritatea ostașului fost sovietic care putea bea orice,
de la apă de colonie sau alcool sanitar până la acid sulfuric, fără să se
îmbete, singurul efect fiind acela că, atunci când se pișa ardea gardul sau,
dacă era în război, ieșea din tranșee cu pistolul în mână în fața tancului
inamic, strigând „Ura, pabeda nașa!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Noi, românii din regat, beam așa cum se
bea, luând câte o gură de vin, plimbându-l prin toate cotloanele cavității
bucale, împingându-l cu limba către bolta palatină, spre a-i simți gustul și
a-i savura aroma și apoi dându-i acceptul de a o lua la vale pe esofag, în
stomac. Gazdele noastre, când puneau paharul plin la gură, indiferent de mărime
sau de conținut, îl dădeau pe gât dintr-o dată, ca pe un leac sau ca pe o doctorie
amară, căreia n-ar fi vrut să-i simtă gustul neplăcut. Mereu râdeau de noi, de
felul în care beam și ne considerau novici în acest domeniu atât de important.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Dă stacana peste cap, până la fund și
după aceea pune-o goală pe masă! repetau într-una. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Văzând că nu au succes cu mine și cu
colegul care-și uitase pașaportul, fiind recalcitranți, conservatori sau grei
de cap, una dintre „majorete” a început să se ocupe metodic de celălalt coleg,
care-i păruse mai slab de fire, mai docil și mai ușor de învățat cum se bea. Îi
turna ea în pahar și-n timp ce-l împungea cu țâțele, lipindu-se de el, îi
zicea:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Hai, Ionică, ia și bea, bea Ionică
mamă stacana pân’ la fund, hai, bea, Ionică, băgate-aș în chizda mă-tii,
Ionică! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ionică zâmbea, fără a scoate un cuvânt,
și doar se prefăcea că bea, iar când „profesoara” se uita în altă parte, el
turna vinul din pahar într-un hârdău din spate, în care creștea o plantă cu
frunze late. De unde au vrut să ne îmbete pe noi, s-au făcut ei praf, după
atâtea explicații și demonstrații și au adormit cu capetele pe masă, începând
să horcăie și să scoată frânturi de cuvinte rusești prin somnul agitat.
Nemaiavând cu cine ne întreține, ne-am dus la culcare, iar a doua zi ne-am
întors în țara noastră la obiceiurile și la tabieturile noastre.<o:p></o:p></span></div>
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În ciuda experiențelor avute, rămân un
înfocat susținător al unirii Basarabiei cu România. Sunt convins c-ar avea de câștigat
și ei, și noi, unindu-ne două „nevoi”.</span></div>
</blockquote>
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVg4kjEP85_jJvskZyB76sdtBKVbTj-Y2OS0KgElNPVxZHN9_f3ksFpg1wTEFKw20Vl0IBzcWyX4sceFU5HeoK7d-FB4VEA_4KQ7IjGOWZU43epE2S0xJPjbacUkOUkl8Us-Vy2kW3JiU/s1600/DSC06016.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVg4kjEP85_jJvskZyB76sdtBKVbTj-Y2OS0KgElNPVxZHN9_f3ksFpg1wTEFKw20Vl0IBzcWyX4sceFU5HeoK7d-FB4VEA_4KQ7IjGOWZU43epE2S0xJPjbacUkOUkl8Us-Vy2kW3JiU/s400/DSC06016.JPG" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<blockquote class="tr_bq">
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
</div>
</blockquote>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-32948771251867420562015-09-13T18:10:00.000+03:002015-09-13T18:10:04.945+03:00TEZELE DIN APRILIE<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%; text-indent: 35.4pt;">Pe la mijlocul anului 1985 am fost
detașat de la Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, unde lucram
ca muzeograf, la Muzeul „Gheorghe Tattarăscu” din strada Brezoianu, colecție
care ținea tot de Muzeul Municipal. A trebuit să ocup locul rămas vacant în
urma plecării unei colege să-și revadă sora care trăia în Suedia. Nu știu prin
ce miracol a primit acceptul Securității după mai multe încercări, fapt este că
din cauza emoțiilor provocate de revederea surorii ei, colega, fost muzeograf
la Tattarăscu, a uitat drumul de întoarcere.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Abia îmi luasem postul în primire când,
într-o zi, vine în vizită de lucru directorul adjunct Nicolae Delaport, care
răspundea de secția de artă. După ce s-a plimbat în tăcere printre exponatele
muzeului, mergând cu mâinile la spate, mișcând ușor din cap asemenea păpușilor-cățel
puse de unii șoferi pe bordul mașinii în acele vremuri, personajul s-a oprit în
dreptul unei vitrine, unde se aflau expuse obiecte personale ale pictorului
(paleta, câteva pensule, o godetă, o pipă și o tabacheră, cronici din presa
timpului despre el, o monografie). S-a întors apoi spre mine, spunându-mi pe un
ton foarte serios, grav:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Neapărat să introduci în această
vitrină și cartea cu Tezele din aprilie referitoare la cultură și artă ale
tovarășului Ceaușescu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Am rămas perplex, de parcă aș fi fost
lovit în cap cu maiul, nesuspectându-l nicio clipă că o spune în glumă. Mai
mari șanse aș fi avut să văd un porc zburând, decât pe acel individ glumind sau
măcar zâmbind vreodată. Purta întotdeauna niște ochelari fumurii cu scopul de a
nu i se vedea expresia ochilor sau oglinda sufletului, avea o mimică
împietrită, inflexibilă, ca de statuie, mereu aceeași; gura văduvită de buze
semăna cu o tăietură orizontală pe chipul de cioclu și părea nedezlipită, chiar
și atunci când vorbea cu zgârcenie, dând capul pe spate și etalându-și burta în
față.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Păi ce au în comun Tezele din aprilie
cu pictura lui Tattarăscu? El a trăit cu o sută și ceva de ani înainte de a
apărea aceste Teze. Cum s-ar fi putut conforma lor?! am încercat eu să-l aduc
cu picioarele pe pământ, deși nici eu nu eram prea lămurit dacă ceea ce se
întâmpla era aievea sau un vis tâmpit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Vezi cum faci legătura sau trecerea de
la pictura lui Tattarăscu la aceste indicații prețioase ale Tovarășului.
Trecutul nu este rupt de prezent și nici prezentul de viitor. Evoluția în orice
domeniu este continuă, în spirală și se aplică principiul marxist al negării
negației. Nu-mi cere mie soluții la această problemă, doar nu degeaba ai fost
angajat în acest post. Dacă nu te simți competent, angajăm pe altul în locul
tău!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A doua zi m-am dus la biblioteca
Muzeului de Istorie al Municipiului București (Palatul Șuțu), am împrumutat un
exemplar al „genialei opere” cu Tezele din aprilie și l-am așezat la
întâmplare, înghesuind celelalte exponate în vitrina lui Tattarăscu, unde arăta
precum un marțian ce încurcase comenzile de la bordul farfuriei zburătoare și
aterizase forțat pe pământ.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Când vizitatorii ajungeau în fața
vitrinei cu pricina, făceau ochii mari, mai întâi șușoteau între ei și râdeau
pe înfundate, dându-și coate, apoi veneau la mine surprinși, agitați,
cerându-mi lămuriri sau crezând că se produsese o gravă eroare despre care nu
aveam cunoștință. Îi linișteam imediat, explicându-le că între Tezele din
aprilie și bețele de scobit în urechi de care se folosise pictorul Tattarăscu
există totuși o legătură dialectică, interdependentă și indestructibilă, ca
între sulă și prefectură sau între nucă și perete. Dacă nu mă credeau, n-aveau
decât să citească faimoasele Teze.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Episodul m-a obsedat multă vreme, n-am
reușit să înțeleg nici atunci și nu pot să-mi explic nici acum ce a fost în
mintea și în sufletul de slugă al directorului, de unde-i venise năstrușnica
idee care friza absurdul. Doar nu-i ceruse Ceaușescu personal sau vreunul
dintre numeroșii slugoi din anturajul lui să facă așa ceva. Politrucii sau
activiștii de partid de atunci, la fel ca și cei de acum, aceiași sau urmașii
lor, nu frecventau muzeele, galeriile de artă sau sălile de concerte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Un an mai târziu m-am transferat de la
Muzeul de Artă al Municipiului București la Studioul de Arte Plastice al
Armatei. Prin ’88 s-a organizat o expoziție de artă plastică, carte și
fotografie la Galeriile de Artă de la Cercul Militar cu prilejul sărbătoririi
Zilei Armatei pe 25 octombrie. Potrivit obiceiurilor acelei epoci, indiferent
dacă se serba ziua armatei, ziua copilului, ziua femeii sau a guguștiucului,
adevărații sărbătoriți și omagiați erau cei doi membri ai cuplului
prezidențial, conform doctrinei „Partidul e în toate”, iar Partidul erau ei. Cu
o zi înainte de vernisajul oricărei expoziții de acest tip, venea o delegație
de cel mai înalt nivel al partidului-stat, formată din politruci și securiști,
pentru avizare. Comisia era de fapt ochiul necruțător și intransigent al
cenzurii. Acele cefalopode nu aveau ca referință niciun criteriu estetic, ci
voiau să vadă probabil dacă sunt aplicate în artă Tezele din aprilie, o
încercare de întoarcere la proletcultism, la realismul socialist de tip
nord-coreean, de această dată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPlcnETEjtx-8aCgoyXVd-upZZn79G0NDY0nXjqtRZGHA4d6_NRBl9DVeinWTLOHS-r0Bu9NKXpY5oBEuLvwubhNJP0R33mIyUkSYcD0cliiVM44lmk3Md98ltsYK0XHJR3_Jk_jXAuLQ/s1600/WP_20150912_003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPlcnETEjtx-8aCgoyXVd-upZZn79G0NDY0nXjqtRZGHA4d6_NRBl9DVeinWTLOHS-r0Bu9NKXpY5oBEuLvwubhNJP0R33mIyUkSYcD0cliiVM44lmk3Md98ltsYK0XHJR3_Jk_jXAuLQ/s320/WP_20150912_003.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În timpul panotării expoziției venise la
galerie echipa de cenzori de la Ministerul Apărării Naționale, condusă de
generalul Ilie Ceaușescu, ce deținea funcția de comandant al biroului politic
superior al armatei. La expoziție fusese adus un bust în marmură care îl
reprezenta pe „Nea Nicu”, realizat de un sculptor mai în vârstă, cu nume de
neamț, Wagner, iar portretul era făcut nemțește, foarte realist, semănând cu un
bibelou supradimensionat, cântărind vreo trei sute de kile. Expoziția, fiind în
curs de amenajare, cu multă vânzoleală și agitație, pentru a evita riscul ca
cineva să dea din neatenție peste bustul Tovarășului și să-l răstoarne,
provocând un dezastru, lucrarea de sculptură a fost așezată chiar la intrare, culcată
cu fața în sus, într-o poziție mai stabilă, până i se găsea locul și era
ridicată pe soclu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Când a văzut-o Ilie, s-a încruntat, s-a
crispat, de parcă l-ar fi presat un pârț năbădăios, greu de ținut în frâu și a
avut o reacție și o replică la care nu mă așteptam:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- De ce ați pus asta așa?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Tovarășe general, permiteți să
raportez, e mai bine să stea culcată, până o punem la locul ei, ca să nu se
răstoarne din greșeală! i-a explicat cel ce răspundea de organizarea
evenimentului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ridicați-o imediat, a ordonat el ferm
și autoritar, nu este politic să stea în poziția asta!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">La numai un an și un pic a fost „foarte
politic” ca cel reprezentat în sculptura lui Wagner să stea culcat pe spate,
ciuruit de gloanțe, după ce a fost pus la zid împreună cu Tovarășa, în fața
plutonului de execuție, într-o cazarmă din Târgoviște.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-10924783557971394652015-09-12T16:29:00.001+03:002015-09-12T16:29:37.222+03:00OGLINDA CU DOUĂ FEȚE<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Nu știu dacă din pricina sărăciei, a căldurii
înăbușitoare ori pentru mai multă lejeritate în mișcări, vara, copiii de la
țară umblau fără pantaloni, izmene sau chiloți. Fetele aveau rochițe lungi până
sub genunchi, iar băieții un fel de cămăși de noapte, purtate și ziua, care nu
se deosebeau prea mult de rochii, având cam aceeași croială. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Vrând să profit și altfel de acest
obicei sau modă locală, le invitam uneori pe fete la mine în grădină, să
culeagă cu mâna lor, direct de la sursă și pe alese, cireșe, mere, pere sau
perje, ajutându-le să urce în pomi, în vreme ce eu le studiam lor „perjele”,
uitându-mă în sus. Atunci când nu erau poame de cules, îmi lipeam deasupra
degetelor piciorului drept o oglinjoară de buzunar, din cele cu două fețe, mă
îmbrăcam cu pantaloni, pe care-i lăsam să atârne în jos, acoperind oglinda,
căutam subiecte de conversație cu fetele și introduceam piciorul între
picioarele lor, apoi ridicam discret cu mâna cracul care masca strămoșul
camerei de luat vederi și priveam „sfios”, mai mult în jos decât în ochii lor,
ascultând cu luare-aminte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Improvizația semăna foarte mult cu
oglinjoara dentistului, care-l ajută să vadă în unghiul mort din gura
pacientului, sau cu oglinzile cu mâner lung, folosite de către cei din trupele „antitero”,
atunci când inspectează pe dedesubt mașinile care intră într-o zonă sau într-un
obiectiv protejat. Nu am pretenția că aș fi inventat eu acel instrument
multifuncțional, ci doar că l-am utilizat în alte scopuri și cu alte rezultate.
După ce studiam un detaliu anatomic atât de interesant, dar foarte bine ascuns
la vecinele de seama mea, făceam comparații și clasamente, cu speranța că-mi
vor fi utile mai târziu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Din păcate, n-am dus cercetarea până la
capăt, datorită unui incident neplăcut, în urma căruia m-am orientat către alte
proiecte. Având aceste porniri precoce, era de așteptat să devin la maturitate
medic stomatolog ori ginecolog sau măcar luptător antiterorist, dar n-a fost să
fie așa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Tocmai când am sistat studiul asupra
puținelor subiecte aflate în acel cot al satului, unui vecin i-au venit la
hram, de Sfânta Treime, niște neamuri dintr-un sat vecin. În timp ce gazdele și
musafirii se ospătau cu borș, găluște, friptură și budincă, toate înfundate la
cuptor, beau secărică și vin de buturugă, o fetiță ce făcea parte din suita
hrămenilor, dar se plictisea în casă cu cei mari, a ieșit în ogradă, căutând
partener de joacă. Mă holbam printre ostrețele gardului la fătucă și mi s-a
părut a fi tare drăguță. N-am ezitat prea mult, oferindu-mă să-i țin de urât.
După ce m-am echipat cu pantalonii și cu oglinjoara, am trecut pârleazul,
încercând să intru în vorbă cu ea. Am întrebat-o cum o cheamă, din ce sat este,
însă eram mai atent la imaginea pe care încercam s-o încadrez în bucățica de
oglindă decât la răspunsurile primite. Poate că din această cauză, n-am băgat
de seamă dacă mi-a spus un nume de fată sau de băiat. Dintr-o dată, am zărit în
micul dreptunghi al oglinzii un cocoșel, în loc de o perjișoară. Atunci am avut
un șoc, am scos un țipăt de groază și am sărit înapoi gardul, fără a mai folosi
pârleazul.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Nici până-n ziua de azi n-am elucidat
misterul. Ori n-am poziționat corect oglinda, care a reflectat imaginea
surprinsă prin cracul pantalonului meu, ori presupusa fată, cu părul lung,
bălai, era băiat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel chitac, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9IHOg8qDqkseh7wlL9jqDiaMe5sHLr4q83DABtNb8zTAGySxwLUfJ6nugQJ5BOLOIBkny9RDH3Ma7f50C7oJLVt7Q390_w2EHWAVYeX0ZriaINTRyZQxLBBrdX18j_wZEHBH8RadcMCY/s1600/WP_20140330_031.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9IHOg8qDqkseh7wlL9jqDiaMe5sHLr4q83DABtNb8zTAGySxwLUfJ6nugQJ5BOLOIBkny9RDH3Ma7f50C7oJLVt7Q390_w2EHWAVYeX0ZriaINTRyZQxLBBrdX18j_wZEHBH8RadcMCY/s320/WP_20140330_031.jpg" width="239" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-23237777207357682015-09-11T21:25:00.001+03:002015-09-11T21:25:23.901+03:00PUIUL DE CUC<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-hbuOKwvzPUikejuydiAl_ChH1rG5Phd0efKa0711Yy6uygP8A7nW4vWuZ6TuauCY_f1-n4i3xJZ1Vlh-5_3yBFX8m67x72apHozu4VT_B9rMKw6FNJJeTzN60Ey2e9ns8nxNVC3OogA/s1600/WP_20141214_002.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="162" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-hbuOKwvzPUikejuydiAl_ChH1rG5Phd0efKa0711Yy6uygP8A7nW4vWuZ6TuauCY_f1-n4i3xJZ1Vlh-5_3yBFX8m67x72apHozu4VT_B9rMKw6FNJJeTzN60Ey2e9ns8nxNVC3OogA/s320/WP_20141214_002.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Horodiștenii au fost luați prin
surprindere auzind că Grigore Bahnă se însoară cu Glafira lui Mucuț. Nimeni
nu-i văzuse niciodată împreună, nici la horă, nici la clacă, poate că
se-ntâlneau pe ascuns, dar asta bineînțeles că nu era treaba hoaștelor de babe
ori a ghiujgărăilor de moșnegi, care ar fi trebuit să-și vadă de neputințele și
de păcatele lor, de pregătirea pentru cele veșnice, nu să le fi dus grija celor
tineri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Grigore era un zdrahon, un munte de om,
care s-ar fi putut lupta și cu ursul cu mâinile goale la trântă dreaptă, fără
piedică. În contrast cu înfățișarea fizică, avea o blândețe și un calm, ce
uneori te scoteau din sărite. Vorbea molcom, rar, fiind mai lungi pauzele
dintre cuvinte decât rostirea lor, iar gesturile, mișcările parcă se derulau cu
încetinitorul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Proaspăta lui nevastă părea o copilă
crudă încă, subțire și mlădioasă ca o tulpină de trestie, ce se unduia în
adierea vântului, dar ageră și vioaie ca o zvârlugă. Vorbele care-i ieșeau din
gură aveau cadența gloanțelor împroșcate de o mitralieră cu calibrul de 9,7 mm.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cei doi se iubeau cu patimă și, deși se
străduiau din răsputeri, nu zămisliseră prunci nici la cinci ani de la
căsătorie. Lui Grigore îi plăceau mult copiii. Când îi întâlnea, se hârjonea cu
ei și se purta de parcă ar fi dat în mintea lor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Glafira se resemnase cu ideea că nu va
putea rodi vreodată moștenitori. Din cauza acestui beteșug, căsnicia lor a
început să scârțâie ca o căruță neunsă, iar Grigore se schimba văzând cu ochii,
devenind îmbufnat, morocănos sau arțăgos și, lucru nemaiîntâlnit până atunci,
chiar se enerva câteodată și grăia repezit, ridicând glasul ori bând până se
îmbăta, după care plângea ca un copil. Acestea au pus-o pe gânduri pe
nevastă-sa, temându-se să n-o lase și să-și caute alta mai rodnică la pântece,
mai plodnicioasă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-una din nopțile nedormite, când se
frăsuia în sinea ei cum să rezolve situația blestemată în care se afla și să-și
păstreze bărbatul, a străfulgerat-o o idee și până s-a crăpat de ziuă, i s-a
părut că a trecut o veșnicie. Când a deschis ochii Grigore și și-a întins mădularele
gemând de plăcere, de nu știai dacă-i trosnesc oasele sau dacă se rupe patul,
mâncat de carii, sub greutatea lui, Glafira i-a făcut o propunere care l-a
zăpăcit de tot. Credea că încă visează.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Știi la ce m-am gândit eu, Grigore,
toată noaptea, a pornit să turuie ființa plăpândă de lângă el, concurând cântecul
cucului din salcâmul de lângă casă. Și eu doresc, la fel de mult ca tine, să
avem copii. N-am nicio vină că nu ți-i pot face. Pesemne așa vrea bunul
Dumnezeu, oi trage păcatele vreunui strămoș ce s-au abătut asupra mea. Uite, eu
mă învoiesc ca tu să faci copii cu alte femei, pe care-i vom înfia și-i vom
crește ca pe copiii noștri. Ei, ce zici de asta, ești de acord?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">La auzul acelor spuse, Grigore n-a mai
putut zice nimic, a rămas fără grai și a umblat toată ziua cu gura căscată,
neputând articula nicio silabă. Muștele intrau și ieșeau ori de câte ori
pofteau din ea ca dintr-o hrubă, nedumerite și intrigate că nu găseau nimic
interesant acolo. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După câteva luni de cugetare, Grigore a
acceptat cu mare greutate neobișnuita propunere, gândindu-se mereu la ce va
zice lumea. S-a lăsat înduplecat abia după ce a fost tras de mânecă de două
tinere văduve de război. Catrina lui Furcel și Virginia lui Borcoi i-au adus pe
lume doi băieți, pe care el i-a înfiat imediat ce au fost înțărcați. Primul
născut era bălan și părea că îi seamănă și l-au botezat Acsinte, iar celui
de-al doilea, brunet, cu părul ca tăciunele, i-au zis Anania.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Când băieții aveau vreo trei ani, cu o
diferență de câteva luni între ei, a murit de tuberculoză Anica, o altă vădană,
al cărei bărbat, Alisandru Apăduchioaiei, se prăpădise în război pe la Cotul
Donului. Fiul ei, Mitruță, de numai cinci ani, a rămas al nimănui. Glafirei i
s-a făcut milă de el și i-a propus omului ei să-l înfieze și pe acest orfan, că
unde mănâncă patru guri se satură și a cincea. Cu toate că n-a avut nicio
contribuție la venirea pe lume a lui Mitruță, Grigore a acceptat din toată
inima să-i fie și lui tată. Cei trei băieți erau crescuți ca frați buni,
părinții adoptivi îngrijindu-i cu toată dragostea, ajungând chiar să fie
invidiați de alți copii, care primeau sudalme și scatoalce aproape zilnic,
însoțite de explicația: „’mnezăul mătii, eu te-am făcut, eu te omor!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Odată cu trecerea anilor, caracterele
celor trei frați vitregi se conturau tot mai clar. Acsinte semăna mult cu
tată-său. Era voinic, harnic, lent în mișcări și în gândire, dar cumpătat și
îndrăgit de toți. La plămădirea lui Anania s-ar putea să-și fi adus aportul și
alții, pentru că nu avea nimic din Grigore: repezit la vorbă și la muncă, cu
limba și mâinile mai iuți decât cugetarea, făcea și refăcea de mai multe ori
același lucru sau răspundea înainte de a aștepta sfârșitul întrebării care i se
punea și începuse să mintă din obișnuință, chiar și atunci când nu era nevoie.
Cel ce rămăsese orfan de ambii părinți era foarte tăcut și sfios, poate ca
efect al traumei prin care trecuse. Având și o constituție fizică mai
bicisnică, era mai corcolit și nu era luat niciodată la câmp, rămânând acasă
pentru a avea grijă de orătăniile din ogradă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Așa cum puii de găină își schimbă pe la
sfârșitul verii puful fin cu penele colorate, iar cocoșeii se iau la bătaie din
senin, fără să știe nici ei de ce, sau scot primele cucuriguri răgușite, de râd
și curcile de ei, celor trei băieți începuseră să le crească tuleie sub nas, li
se îngroșase vocea și se ciondăneau uneori din te miri ce. Mitruță, fiind mai
mare decât ceilalți doi, ajunsese la vârsta când trebuia să se hotărască dacă
se însoară înainte sau după ce va fi luat în armată. Obiceiul era ca băieții
să-și pună pirostriile pe cap la terminarea perioadei de cătănie, când deveneau
bărbați adevărați, cu mintea coaptă. Cine se grăbea s-o facă înainte avea
surpriza ca la întoarcere, după doi, trei sau chiar patru ani, cum era la
marină, s-o găsească pe nevastă cu altul sau cu un copil gata făcut, al cărui
tată nu putea fi el. De aici apăruse și cântecul:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„- Spune-i, mamă, lu’ Maria<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Să nu-și strice jucăria,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">S-o mai țină încuiată<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Până vin eu din armată.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Eu i-am spus, maică, i-am spus,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ea s-a pus cu vrana-n sus…”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe fostul orfan îl frământa însă o altă
grijă. Grigore și Glafira erau oameni muncitori, gospodari, dar aveau puțin
pământ. Fiecare dintre cei trei băieți, când s-ar fi însurat, ar fi trebuit să
primească câte o bucată din acel pământ, dar să le rămână ceva și părinților
adoptivi. Asta însemna sărăcie garantată pentru toți și trasul tărgii pe uscat
pentru tot restul vieții.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cam cu o săptămână înainte de
Arhangheli, într-o noapte, Anania a
început să geamă prin somn și să horcăie făcând spume la gură. Se chircea
cu genunchii strânși, după care se întindea arcuindu-se pe spate, încercând să
tragă cât mai mult aer. Glafira se agita disperată în jurul lui frângându-și
mâinile și plângea în hohote, neștiind cum să-l ajute.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Poate c-o fi intrat necuratul în el!
și-a dat cu părerea Mitruță.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Grigore a alergat într-un suflet la popa
Aristotel Popescu în puterea nopții și l-a rugat să vină și să-i citească celui
chinuit de „ucigă-l toaca”. Până s-a moșmonit cuvioșia sa, căutând pe întuneric
Evanghelia și patrafirul în biserică, până a ajuns la cel posedat de „ducă-se
pe pustii”, Anania își dăduse sufletul, iar la căpătâiul lui pâlpâia o
lumânare. Glafira zăcea și ea leșinată, în vreme ce băieții o udau cu apă și o
loveau ușor cu palmele pe obraji să-și vină în simțiri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A doua zi a venit jandarmul, însoțit de
un medic, pentru a constata cauza morții misterioase. Sub patul celui decedat a
fost găsit un clondir de sticlă în care mai era un rest de alcool metilic.
Nimeni nu și-a putut explica de unde făcuse rost Anania de acea băutură
periculoasă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După o iarnă prelungită, cei doi părinți
încercau să mai uite de necaz, luându-se cu treburile ce nu mai sufereau
amânare odată cu venirea primăverii. La capătul grădinii din spatele casei se
afla o fântână cu ghizdele, rămasă de la bunicul sau străbunicul lui Grigore.
Până la nivelul apei erau doar doi metri și se folosea un cârlig din lemn de
care se agăța căldarea. Acsinte lipsea de o zi și-o noapte de acasă, ceea ce nu
se mai întâmplase niciodată până atunci. Înainte de a pleca undeva cu vreo
treabă, le spunea unde se duce celorlalți, care procedau la fel. Și-apoi cât de
departe și de ce a plecat el, de n-a venit seara la culcare? Nici nu știau în
ce loc să-l caute sau pe cine să întrebe dacă l-a văzut. Când Grigore s-a dus
să ia apă, a încremenit: băiatul său cel mare era căzut în fântână, cu capul în
jos, doar picioarele i se zăreau deasupra apei. A chemat ajutoare, un vecin a
coborât și l-a legat de mijloc cu o funie, iar ceilalți au tras din răsputeri.
Trupul masiv al înecatului nu se mișca deloc, fiind înțepenit în dreptul
umerilor lați, între pereții pietruiți ai puțului, ca dopul de plută în gâtul sticlei
cu vin. Abia după ce au dislocat lespezile de piatră din jurul lui, l-au scos
la suprafață. Dacă ar fi fost iarnă și gheață în preajma fântânii se putea
crede că a alunecat aplecându-se peste ghizdele să apuce găleata, însă atunci
pământul era uscat, iar el, ditamai flăcăul, voinic și sprinten, cum să cadă
așa, ca o babă neputincioasă, cu capul în jos? Unii au presupus că el a vrut
să-și pună capăt zilelor, dar nu erau nici ei convinși de acest lucru. După
pierderea și celui de al doilea fiu, Glafira devenise de nerecunoscut. Nu mai
scotea o vorbă, doar murmura șoapte de neînțeles, umbla cu privirea pierdută,
cu mintea aiurea, absentă la tot ce se-ntâmpla în jurul ei și se usca pe
picioare de la o zi la alta. A mai zăcut o săptămână la pat, timp în care a
refuzat să mănânce sau să bea apă și și-a dat obștescul sfârșit. Lumea din sat vorbea
cu un amestec de compasiune și de teamă, ca despre o boală contagioasă, că acea
familie era blestemată. Când cineva îl întâlnea pe unul dintre cei doi bărbați
rămași în viață, tată și fiu, în afară de bună ziua sau de răspuns la salut nu
simțea nevoia să-l întrebe ce mai face și iuțea pasul, ferindu-se de el, ca de
un lepros.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Grigore era încă în putere, dar parcă
începuse să îmbătrânească înainte de vreme și se ferea și el cât putea de lume,
ca și cum s-ar fi simțit vinovat cu ceva de toate nenorocirile ce se abătuseră
asupra lui. Doar Mitruță arăta neschimbat și netulburat, deși fusese acceptat
și tratat ca membru al aceleiași familii, ca fiu natural, chiar dacă niciunul
dintre cei dispăruți nu-i era rudă de sânge.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">O mierlă împreună cu mierloiul ei au
construit de zor, în numai trei zile, în salcâmul înflorit, un cuib cam mare
pentru dimensiunile și nevoile lor. Pesemne că le-au prisosit materialele ce se
găseau peste tot – de la bețe, paie, buruieni uscate, cordele colorate aruncate
de la lăicere vechi până la pene de găină de prin ogradă. Ea ardea de nerăbdare
să ouă și să clocească, încercând să profite din plin de abundența gâjobeniilor
ce mișunau prin iarbă, numai bune de crescut puii. De emoție, nu știa exact pe
câte ouă stătea cu târtița fierbinte, în timp ce bărbătușul îi aducea de
mâncare. Își părăsea cuibul doar ca să-și potolească setea la balta din Ponoară
și se întorcea repede la clocit. Nici n-a băgat de seamă că în lipsa ei apăruse
încă un ou. În schimb, după ce-a ieșit primul pui, când a revenit la cuib de la
adăpat, i-a pierit piuitul, văzând că nu mai erau celelalte ouă. Le-a zărit,
nevenindu-i să-și creadă ochilor, sparte, împrăștiate jos, pe pământ. Bine
măcar că le-a rămas un pui sănătos, căruia ambii părinți îi aduceau gâze și
viermișori în cioc, de dimineață până seara, iar el avea o poftă de mâncare de
nestăvilit. Micuțul creștea de la o zi la alta, ceea ce-i făcea să le crească
și lor inima de bucurie. Ajunsese în două săptămâni dublu față de ei. Abia mai
încăpea în cuibul, care la început părea imens și nici nu semăna cu vreunul
dintre părinți, dar cui îi păsa? Cine nu s-ar fi mândrit cu un asemenea pui
falnic?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A trecut aproape un an de la moartea
Glafirei. Grigore se descurca destul de greu la treburile femeiești din
gospodărie. Nu se pricepea la gătit, la văruit pereții sau la spălat rufe.
Prefera să cosească trei prăjini de iarbă sau să taie lemne toată ziua, decât
să se-nvârtă în jurul plitei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-o seară, după ce atât el, cât și
Mitruță abia gustaseră mâncarea și lăsaseră lingurile pe masă lângă străchinile
pline, în ciuda protestelor mațelor care ghiorăiau pe mai multe voci, Grigore
i-a spus singurului fiu rămas:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ce ne facem, Mitruță, dragule, așa nu
se mai poate?! Nici eu, nici tu nu ne pricepem la treburile muierești și degeaba
muncim toată ziua, trăim ca niște pui de bogdaproste, nemâncați, nespălați, cu
casa în neorânduială. Râde lumea de noi, așa nu se mai poate! Să știi că m-am
gândit să aduc o femeie în casă, sunt atâtea vădane în sat, o femeie care să-mi
fie mie nevastă, iar ție mamă, să aibă grijă și de mine, și de tine, până o să
te-nsori și tu, să fii om gospodar la casa ta, cu muierea ta. Așa nu se mai
poate! Tu ce crezi?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După o pauză de gândire, Mitruță a
răspuns cu o voce indiferentă:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Cum vrei mata, tată, matale știi cum e
mai bine!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Această hotărâre fiind luată și
acceptată și de către feciorul adoptat, lui Grigore parcă i s-a luat o piatră
de pe inimă. Începuse să se simtă mai ușurat și întrezărea un nou început în
viață, poate, de astă dată, cu mai mult noroc. O fi avut dreptate Glafira, Dumnezeu
s-o ierte, când îi spunea că trebuia să plătească păcatele unor strămoși de-ai
ei „până la al treilea și al patrulea neam”, cum scrie în Cartea Sfântă. A
plătit sărmana de ea cu vârf și îndesat, iar el era acum izbăvit. Măcar restul
vieții, cât o vrea Domnul să-l mai țină, să fie ocrotit de așa cumpene
cumplite.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Înainte de miezul nopții, în ziua în
care a fost prăznuit Sfântul Sfințit Mucenic Foca, din acoperișul de stuf și pe
ferestrele casei lui Grigore Bahnă ieșeau limbi de foc ca din gura unui balaur
uriaș, întărâtat la culme. Pălălaia a cuprins și vârful salcâmului cu cuibul de
mierlă din el, arzând ca o torță uriașă ce răspândea o lumină atât de
puternică, încât puteai alege semințe de mac în plină noapte. În scurt timp a
fost alertată toată populația satului. Copiii se uitau nedumeriți și
înspăimântați, neînțelegând de ce cineva și-ar da foc la casă, femeile se
tânguiau și se văicăreau închinându-se, repetând „Doamne apără-ne și ne păzește
pe noi, păcătoșii!”, iar bărbații au făcut un lanț uman de la fântână până la
casa din care nu mai rămăseseră decât pereții, dând din mână-n mână gălețile cu
apă. Când aruncau apa de la distanța de câțiva metri, focul parcă mai tare se
întețea, împrăștiind scântei în toate părțile, iar fumul gros se amesteca cu
aburul. La sosirea pompierilor voluntari cu tulumba trasă de cai, vâlvătaia
aproape că se stinsese singură, nemairămânând mare lucru din casă. Printre
obiectele arse, abia se mai ghicea forma patului, care făcuse corp comun cu un
cadavru carbonizat. Cum Mitruță se afla printre cei ce au încercat să stingă
incendiul, după ce a dat alarma, el dormind în bucătăria de vară, cel ars de
viu nu putea fi altul decât Grigore. Concluzia acceptată de toată lumea a fost
că, probabil, nefericitul om a băut ceva înainte de culcare și a adormit cu
țigara aprinsă. Este adevărat că, după ce și-a pierdut aproape toți membrii
familiei, Grigore se apucase de băut să uite, să-și anestezieze durerea din
suflet. Nimeni nu l-a văzut însă vreodată fumând, dar acest amănunt n-a fost
remarcat sau luat în considerare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Rând pe rând, cei care au asistat sau au
participat la stingerea focului s-au retras pe la casele lor, unii sperând să
mai prindă o oră, două de somn, alții pregătindu-se pentru începutul unei alte
zile de muncă. Din pereții de pământ și din resturile de furci, cosoroabe,
martaci, căpriori sau grinzi arse mai ieșeau firicele sfioase de fum, ici-colo
izbucnea câte o flacără plăpândă, pe care pompierii voluntari o loveau cu
măturoaiele, binecuvântând-o cu o înjurătură ieșită printre dinții strânși. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cerul era zgâriat din când în când de
ultimele stele căzătoare și s-a aprins dintr-o dată spre răsărit de la soarele
ce se chinuia să iasă de sub linia orizontului ca de sub o plapumă grea. O
ceată de flăcăi a și pornit la cosit lângă Pârâul Întors, spre a profita de
răcoarea dimineții și a termina treaba istovitoare înainte de venirea zăpușelii,
ce le-ar fi luat toată vlaga cosașilor. Liniștea care coborâse pe timpul nopții
din văzduh pe pământ a fost alungată dintr-o dată de râsetele, chiotele și
cântecele deșucheate, fără perdea, ale zurbagiilor, de parcă ar fi mers la
nuntă, nu la coasă. Răsuna valea de hărmălaia lor, ei fiind siguri că nu-i
auzea nimeni la acea oră, departe de sat: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„Bine merge coasa vara,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Greu se scoală sula sara.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cât a fost vara de lungă,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">N-am iubit ca să-mi ajungă…” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cocoșii cucurigau, dându-și replica unul
altuia în admirația găinușelor tinere și în sudalmele sau probozeala celor mai
bătrâne și mai somnoroase. Mierla cânta solo, oprindu-se numai pentru a schimba
foaia cu partituri sau atunci când își amintea de puiul ei năzdrăvan și îi
dădeau lacrimile de dorul lui. Oare ce făcea „micuțul” de el? Funigeii încărcați cu picături de rouă aruncau
săgeți minuscule de lumini multicolore. Într-o pânză de păianjen s-a prins o
gâză trezită prea devreme în acea dimineață. Bâzâitul ei disperat l-a sculat
din somn pe iscusitul vânător care, cu bașlicul pe cap, s-a grăbit s-o tranșeze
și s-o ducă la bucătărie, păstrând-o pentru masa de prânz.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Indiferența sau insensibilitatea naturii
față de necazurile și suferințele omenești sunt uneori de-a dreptul
revoltătoare. Începea o nouă zi, la fel cu celelalte, ca și cum nimic nu s-ar
fi întâmplat. Doar Mitruță a mai rămas în mijlocul ogrăzii, nemișcat, ca o
stană de piatră, privind fix spre resturile fumegânde, amestecate cu cenușă și
tăciuni. Pe chipul lui nu se puteau citi niciun gând, niciun sentiment. Pentru
el începea nu doar o nouă zi, ci și o nouă viață, plină de speranțe, dar și de neprevăzut.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-52554268553220104832015-09-11T21:16:00.000+03:002015-09-11T21:16:06.045+03:00LA STRÂNSURĂ<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Aproape în fiecare duminică sau în
zilele de sărbătoare, când era vreme bună, după terminarea slujbei de la
biserică se organizau hore, baluri sau strânsuri, cum li se mai zicea, la locul
numit în „Grădina popii”. Muzica era asigurată de singurul lăutar local, moș
Costache Badurlea, un moșneag fonfăit, fără un dinte în gură, doar cu un ochi
teafăr, surd de-o ureche sau de-amândouă, rămas așa din război, unde fusese
concentrat, și care avea lipsă toate degetele de la picioare, în urma
degerăturilor suferite în lagărele de muncă forțată din pădurile siberiene.
Cânta la o vioară scorojită, patinată de trecerea timpului, cu gâtul albit și
subțiat, ca dovadă a folosinței îndelungate. Tot repertoriul lui moș Costache
Badurlea se rezuma la cântecul „Două rațe crăcănate”, pe care-l relua până când
obosea el sau se zlămăcuiau cei ce jucau cu foc, bătând pământul, și ridicau
colbul ce-i învăluia ca o pâclă, făcându-i să pară niște năluci. Când moșul
vedea că dansatorii dau semne de vlăguială ori că-i cereau să mai cânte și
altceva, începea să fredoneze aceeași melodie și din gură, bătând hangul cu
unul din picioarele ciunge sau strigând cimilituri mobilizatoare: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„Fata lui popa Corlată<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A căzut cu curu-n baltă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cu lindicu’ face valuri,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De-aruncă peștii pe maluri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Hu-iu-iu, hu-iu-iu!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Toader al lui Neculai Abuzoaiei era deja
ditamai flăcăul și ar fi fost vremea să-nceapă să scoată și el o fată la joc,
la strânsură, însă era atât de sărac, un târâie-brâu, încât doar iarna purta opinci.
De cu primăvară, după topirea zăpezii și până cădea bruma toamna, el umbla
desculț și în izmene din pânză de câlți, țesută în casă de mă-sa. La lucru, la
ogor sau prin jurul casei, oricine putea umbla îmbrăcat și încălțat oricum, dar
la strânsură, ca să nu te faci de râs în fața satului și mai ales în fața
fetelor de măritat, trebuia să fii bine împopoțonat și încălțat cu cizme, nu cu
opinci sau desculț. Neavând de nici unele, Toader al lui Neculai Abuzoaiei s-a
dus la un gospodar mai înstărit din sat, Vasile Juvăț, și l-a rugat să-i
împrumute cizmele, să poată participa la joc. Juvăț nu era doar mai avut, ci și
din cale-afară de zgârcit și cârcotaș. Poate că de aceea i se zicea mai mult
Vasile Curcusut decât Vasile Juvăț. Proprietarul încălțărilor s-a codit mult
până a acceptat să i le dea, întorcându-le pe toate fețele, arătându-i cât de
trainice și văcsuite erau, s-a scărpinat și în cap, și în cur, în cele din urmă
punându-i-le în brațe, despărțindu-se cu greu de ele ca de o ibovnică, pe care
urma să n-o mai vadă un timp și i-a spus flăcăului:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Te rog să ai mare grijă de ele, când
mi le-aduci înapoi să arate la fel ca acum, nu te întrece cu gluma la dans, să
joci mai domol, mai potolit, nu te lua după alți zănatici.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De bucurie că poate fi în sfârșit în
rând cu lumea, mai ales că ieșise pentru prima oară la horă și voia să se facă
remarcat, Toader al lui Neculai Abuzoaiei tropăia ca un cal nărăvaș, neînhămat
până atunci la căruță, sau încerca să imite mersul celor două rațe crăcănate
din cântec, sărind de pe un picior pe altul, ca la cazacioc. Printre
spectatorii de pe margine se afla și Vasile Curcusut. Văzând la ce supliciu
sunt supuse cizmele lui, la care ținea ca la ochii din cap, s-a înnegrit la
față de mânie și, repezindu-se precum hultanul la puiul de cloșcă lăsat nesupravegheat,
l-a apucat pe Toader de mâneca sumanului, întrerupându-l din frenezia jocului,
răstindu-se la el:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Păi, bine, măi calicule, așa ne-a fost
înțelegerea?! Ți-am împrumutat cizmele cu condiția să te porți frumos cu ele,
nu să le lași fără blacheuri și fără pingele, făcându-le niște potloage!
Descalță-le imediat!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dansul s-a întrerupt, muzica a amuțit și
toți se uitau nedumeriți și curioși la scena inedită. Unii râdeau cu poftă,
alții îl priveau cu compasiune pe sărmanul flăcău rămas desculț și roșu ca
racu’ fiert de rușine. Atunci s-a apropiat de el Ion Puțalegea și i-a șoptit la
ureche:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Dă-l în mă-sa de neam prost! Tocmai la
el ți-ai găsit și tu să te duci să-ți împrumute cizmele? Nu știai că-i un
zgârie-brânză, că-i cur-cusut? Acum te-a făcut de râsul lumii. Vino la mine
duminica viitoare să-ți dau eu cizmele mele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După o săptămână, la strânsură în
„Grădina popii” era iar veselie și petrecere mare. Moș Costache Badurlea cânta
la scripcă melodia „Două rațe crăcănate”, ce părea că era mai lungă decât
Boleroul lui Ravel sau că fusese înregistrată pe discul unui patefon căruia îi
sărea acul și-o lua mereu de la capăt. Moșul se uita cu singurul ochi valid
când la dansatori, când la public, zâmbind ștrengărește cu chiștocul de țigară
în colțul gurii și ținea tactul cu piciorul sau bătea cu arcușul în vioara
jerpelită. Toată plata pe care o primea pentru efortul lui era de obicei un
pachet cu țigări ori o jumătate de litru de rachiu. Cânta mai mult de plăcere,
din pasiune.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Printre cei ce dansau se afla și Toader
al lui Neculai Abuzoaiei, ce țopăia, semănând acum cu un țap logodit, de parcă
ar fi dat strechea-n el. Din mulțimea spectatorilor compusă din mamele, tații,
bunicile, frații și surorile celor ce-și etalau talentul la joc, precum și din
alți gură-cască, a țâșnit vocea puternică, penetrantă a lui Ion Puțalegea, care
striga de se-auzea până pe celălalt mal al Prutului:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Așa, Toadere, bate cu cizmele cât poți
de tare, să le sară blacheurile și pingelele, ferfeniță și praf să le faci, că
nu-mi pare rău după ele! Să ai mare grijă doar de suman și de căciulă, că
alea-s noi!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLyvCwoo1SBi1NUglHpoILIzJEprbmMSFafGDZWQFcp-xssHqxT7nq7_SJszTaEOtvpzuR-x54vY5MztaCg7C5rITM0d8nadJglGWbdO4X4QFWCxcBxui7-SIHnAFjuKIbrY6WmqZw0S4/s1600/WP_20141005_004.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLyvCwoo1SBi1NUglHpoILIzJEprbmMSFafGDZWQFcp-xssHqxT7nq7_SJszTaEOtvpzuR-x54vY5MztaCg7C5rITM0d8nadJglGWbdO4X4QFWCxcBxui7-SIHnAFjuKIbrY6WmqZw0S4/s320/WP_20141005_004.jpg" width="239" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-37394258636219070052015-05-03T22:09:00.001+03:002015-05-03T22:09:38.831+03:00SECRETUL GÂTULUI DE GĂINĂ
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Mă aflam pentru prima oară în vizită
acasă la familia unei fete cu care eram în vorbe de ceva vreme. Părinții fetei
se străduiau să-mi facă o impresie cât mai plăcută; la fel și eu lor. În urma
prezentărilor și a unui interogatoriu bine disimulat la care am fost supus și căruia
i-am făcut față cu brio, ne-am așezat relaxați la masă.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Mama prietenei mele m-a servit pe mine
primul cu o ciorbă apetisantă de găină cu borș și tăiței de casă și leuștean
verde deasupra. Învârtind polonicul prin oală în căutarea celei mai bune sau
mai mari bucăți de carne, gospodina a pescuit gâtul galinaceei, pe care l-a
transbordat în farfuria mea; acesta arăta precum un catarg îndoit, prăbușit pe
puntea corabiei, după ce luase apă în urma unui naufragiu. Mă uitam insistent la
el, gândindu-mă cum să-l abordez, să nu mă fac de rușine în fața gazdelor. Atacarea
lui cu furculița și cuțitul ar fi fost o strategie sortită eșecului din start.
Dacă-l apucam cu mâna și l-aș fi ros ca pe un porumb fiert sau copt, m-aș fi
uns până la coate și urechi, stricând buna-impresie făcută până atunci. Auzisem
că-n anumite împrejurări se pot da derogări de la folosirea tacâmurilor, fiind
permisă utilizarea directă a mâinilor.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Potențiala soacră a remarcat expresia
mea disperată, îndreptată către organul din farfurie și s-a scuzat că mi-a
oferit din greșeală tocmai gâtul, grăbindu-se să îndrepte lucrurile.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Nici vorbă de așa ceva, să știți că
cel mai mult de la găină mie îmi place gâtul. Pentru a fi și mai convingător,
am început să dezvolt minciuna de care m-am îngrozit eu însumi. Inițial,
intenționasem să fie o simplă glumă, dar m-am trezit expunând o teorie care
părea serioasă și putea fi ușor verificată în practică, susținând că în gât se
află cea mai multă carne, deoarece oricât ai mânca din el, tot mai rămân
resturi printre vertebre. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cred că am fost destul de convingător,
fiindcă de atunci, ori de câte ori mergeam în vizită la ei, gâtul găinii avea
locul rezervat în farfuria mea, asemenea spectatorului împătimit de teatru,
care-și închiriase loja preferată pentru toată stagiunea. Tocmai când devenisem
expert în ros gâturi, încât rămânea din ce în ce mai puțină carne pe ele,
riscând să infirm teoria emisă la prima întâlnire, m-am supărat pe fată, nu
știu din ce motiv, ori ea s-a supărat pe mine și mi-am întrerupt vizitele la
acea familie cumsecade.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În perioada studenției, în practica de
specialitate, studiam peisajul în plain-air pe lângă o fermă avicolă, undeva în
provincie. Într-o zi, lângă șevaletul meu de câmp s-a oprit un ins, uitându-se
la mine ca la o ciudățenie. Mi-a pus fel de fel de întrebări în legătură cu
preocuparea mea, căreia nu-i prea vedea rostul, înțelegând că sunt student la
„mase plastice” în loc de „arte plastice”, apoi a început să-mi povestească
despre el, deși nu-l întrebasem nimic, și am aflat astfel că omul lucra la
crescătoria de păsări. Inspirându-i încredere sau percepându-mă ca pe o ființă
total inofensivă, mi-a destăinuit - printre multe alte detalii ale activității
lui - că în fiecare dimineață, când făceau apelul la miile de producătoare de
ouă și de carne, unele nu mai răspundeau „prezent”. Imediat se redacta un
proces-verbal de constatare a numărului găinilor moarte și de scoatere a lor
din evidență, urmând incinerarea acestora fără prea multă pompă sau fast, numai
că, în final, nu toate aveau parte de această procedură. În scopul diminuării
pierderilor, individul, împreună cu alți doi colegi găinari tăiau și jumuleau
câteva dintre cele ce dăduseră ortul popii; le ambalau și le amestecau cu
celelalte găini sacrificate vii. Populația înfometată se bătea la coadă pentru
acele mortăciuni, în vreme ce avicultorii se înfruptau din carnea găinilor
sănătoase, grase și voioase înainte de a fi fost decapitate.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Știi cum îți poți da seama dacă o
găină a fost tăiată vie sau moartă? m-a întrebat el, încercând să-mi facă
favorul de a-mi destăinui un secret din meseria sa.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Bineînțeles că nu știu, am mărturisit
eu, recunoscându-mi ignoranța în acest domeniu.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Întotdeauna gâtul unei găini care a
fost tăiată vie se îndoaie ca o cârjă, pe când gâtul celei moarte rămâne drept
ca o lumânare folosită la Înviere.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">N-am dat importanță spuselor sale, nu
era un subiect care să mă fascineze, m-a dezgustat doar faptul că se lăuda cu
găinăriile lui și ale celorlalți ca el, fără să le pese de consecințe, fără să
aibă mustrări de conștiință. Am dat repede uitării acel episod.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În toamnă, la reluarea cursurilor, eram
într-o zi la cantină la masa de prânz când mi-a atras atenția un gât de găină
drept ca „lumânarea de la Înviere”, tronând sfidător deasupra unei grămăjoare
de pilaf. În acel moment mi-au revenit în minte spusele găinarului cu care mă
întâlnisem întâmplător pe timpul verii. De unde până atunci nu lăsam nimic în
farfurie, căci niciodată nu mâncam pe săturate, mi-a pierit brusc pofta de
mâncare și am ieșit în grabă afară la aer. Ceilalți colegi de la masă au venit să
mă caute îngrijorați, chestionându-mă despre ce mi s-a întâmplat. Le-am
explicat pe scurt de ce unele gâturi de păsări tăiate rămân îndoite, iar altele
stau drept. Nu m-au prea luat în serios, iar unul dintre ei m-a întrebat:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Dacă în locul gâtului aveai în
farfurie o aripă, un copan, o târtiță sau alt organ al aceleiași găini, ce
făceai?<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- La foamea pe care o am, aș fi mâncat
orice, cu oase cu tot!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Eram într-o stare atât de confuză, încât
nu știam dacă ar fi trebuit să-i fiu recunoscător acelui individ sau să blestem
ziua în care mi-a împărtășit secretul gâtului de găină.<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAI58nYmn9WdpwnRswOo1xZmihW46P_uhD_NMzlqJMW21WDM2jO1l-RxNiMW0Q3pZUCAszcn06Rqm5cRHHeUerbjF7emS2IunjyNPzBaU-JooDBfE_boxUVBdu3Flo3DQymSHRxD25aHM/s1600/DSC07190.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAI58nYmn9WdpwnRswOo1xZmihW46P_uhD_NMzlqJMW21WDM2jO1l-RxNiMW0Q3pZUCAszcn06Rqm5cRHHeUerbjF7emS2IunjyNPzBaU-JooDBfE_boxUVBdu3Flo3DQymSHRxD25aHM/s1600/DSC07190.JPG" height="201" width="320" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-6003640418521125282015-04-16T15:51:00.000+03:002015-04-16T15:51:13.359+03:00PEDEAPSĂ TARDIVĂ
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cu mulți ani în urmă, Frăsâna lui Chișcă
a născut o fată beteagă care și la optsprezece ani mergea în patru labe prin
casă și prin ogradă, mânca uneori pământ, râme, găinaț sau coji de var
albăstrit cu chindrus de pe pereți și rânjea prostește, de câte ori vedea pe
cineva cunoscut sau străin. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Din cauza poziției patrupede, nici măcar
mă-sa, rămasă acum fără bărbat, nu și-a dat seama că acea nenorocită era
gravidă, iar când i-a venit sorocul și a adus pe lume un băiat, nu doar
Frăsâna, ci toți sătenii au rămas șocați și au avut subiect de vorbă sau prilej
de a face supoziții în legătură cu presupusul tată al copilului. Cea devenită
bunică fără veste a început să aibă bănuieli despre cine și-a bătut joc de
fiică-sa, și așa bătută de soartă, care nu numai că nu putea umbla în două
picioare ca oamenii, dar era gângavă, cepeleagă și slabă de înger, încât greu
te înțelegeai cu ea.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cu cât trecea timpul, cu atât nepotul
semăna tot mai mult cu Pavăl Catărău, megieșul ei. Pentru a scăpa de neliniștea
care nu-i mai dădea pace, Frăsâna a vorbit cu popa, înduplecându-l să-l cheme
pe bănuit și să-i ceară să jure în fața altarului, cu mâna pe Cartea Sfântă, că
nu este el tatăl pruncului. Jurământul n-a convins-o pe văduvă, care a dus la
biserică prescuri, însoțite de blesteme, zilnic, vreme de două săptămâni. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cu o zi înainte de Sfinții Petru și
Pavel, a murit plodul din flori, pentru că nici el nu era teafăr, apoi s-a
prăpădit de scârbă și mama acestuia. Tot restul vieții, Frăsâna lui Chișcă a trăit
cu durerea provocată nu atât de pierderea fiicei handicapate și a nepotului
nedorit, cât de faptul că cel ce a comis un așa mare păcat și a jurat strâmb în
sfânta biserică mai este încă în viață, fără să-și primească pedeapsa divină. După
doi ani, a plecat și ea pe lumea cealaltă cu sufletul neîmpăcat, negăsind
liniștea și pacea probabil nici acolo.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">La praznicul de pomenire al Frăsânei lui
Chișcă lua parte și Pavăl Catărău. De obicei, acesta nu intra în cârciumă și nu
oferea de băut altora, motivând că el este dușmanul alcoolului, de la care se
trag multe nenorociri. Dacă însă era invitat să bea la alții pe gratis, uita de
convingerile sale antialcoolice, dând pe gât, ca pe leică, dintr-o dată,
conținutul paharului, fără să se oțărască. Aflându-se în compania cuiva ce avea
răbdare să-l asculte și să nu-l întrerupă, vorbea într-una, lăudându-se cu
fapte sau isprăvi pe care nu le-a făcut niciodată, inventând povești care de
care mai incredibile, mai gogonate. Deși făcuse armata la pompieri și a fost
lăsat la vatră cu același grad pe care l-a avut de la încorporare, adică soldat
prost, povestea că pe vremea când era militar a pilotat un avion și a sărit cu
parașuta. Nu demult se lăudase că a absolvit școala de șoferi, fiind cel mai descurcăreț
dintre toți cursanții. Mai puțin conta faptul că nu avea mașină și nu
intenționa să-și cumpere vreuna din lipsă de bani. Abia reușea să „piloteze” o
căruță hodorogită cu doi cai putere pe care-i ținea aproape mereu flămânzi și
neadăpați.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">La masă, la praznicul Frăsânei, sorbind
hulpav vreo trei-patru păhărele cu rachiu, limba lui Pavăl Catărău a început să
i se miște singură în gură, nemaiașteptând comenzi de la creier, debitând fel
de fel de trăsnăi. Unul dintre comeseni, Anania Pitpalac, n-a mai putut suporta
trăncăneala acestuia și i-a zis-o așa, de la obraz:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Măi, nea Pavăle, matale minți de
îngheață apele!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Întâi, Pavăl Catărău a rămas descumpănit
și părea chiar supărat, aruncându-i-se în față, în public, așa tam-nisam, o
remarcă atât de răutăcioasă, venită din partea unuia mult mai tânăr ca el, un
puțoi. S-a lăsat o liniște stânjenitoare, căreia i-a pus capăt cu o glumă:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Să știi tu, bă, Pitulice, că eu o
singură dată am spus un adevăr și atunci era cât pe ce să mor.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Gluma a avut efect, provocând veselie
mare, de parcă în loc de praznic ar fi avut loc un botez sau o nuntă. În clipa
următoare însă, s-a întâmplat un fenomen straniu: Pavăl Catărău nu și-a mai
putut închide gura, părea că nu mai avea aer, dând ochii peste cap și capul pe
spate, răsturnându-se cu tot cu scaun. Trupul îi sălta cu mișcări scurte,
convulsive, ca un pește viu pus în tigaia cu ulei încins pe plită. Ceilalți
continuau să râdă în hohote, crezând că asistă la o mică scenă de teatru, ca
ilustrare a celor spuse mai înainte. I-au sărit în ajutor abia când au văzut că
povestitorul scotea doar horcăituri și bale pe gură, învinețindu-se la față.
Creierul acestuia n-a mai acceptat insubordonarea sau excesul de libertate al
limbii ce spunea vrute și nevrute și a făcut un atac sau o comoție cerebrală de
supărare.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Drept urmare a acestui eveniment
nefericit, Pavăl Catărău a rămas paralizat pe partea dreaptă a corpului și fără
grai. Atunci când voia să spună ceva, scotea niște sunete seci, nearticulate,
ca un tăbultoc cu nuci pe care-l miști și făcea grimase la care participau
numai mușchii de pe partea sănătoasă a feței. Câteodată, din ograda lui se
auzeau urlete înfricoșătoare, care nu mai aveau nimic omenesc în ele, semănând
cu cele ale câinelui din Baskerville. Nevastă-sa l-a dus pe la mulți doctori cu
faimă de la diferite spitale, a chemat și călugări de la Mânăstirea Putna să-i
citească, a fost și s-a rugat cu lacrimi fierbinți și a atins cu hainele lui
racla Cuvioasei Parascheva din biserica Mitropoliei Moldovei din Iași, dar
graiul și validitatea trupească nu i-au mai revenit. Continua să hârâie sau să
urle ca lupul în nopțile cu lună plină. Babele din sat, când îl auzeau, se
cutremurau și își făceau semnul crucii, zicând: „Doamne apără și păzește!”,
după care vorbeau singure despre păcatele omenești ce niciodată nu rămân
nepedepsite.<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6QHP3Ym95_6hJ2hAbUvLh8vjHLAjqq78AIlagR88-fPVUNU-Pv-3jP4YUjh2fBK56hkPDclT_Hkllmi8efba5A3bDefbkxj30hdtYqi8LfeWRbykem1WBQw10h1JWh6IQW0kWOtSqzGQ/s1600/DSC06211.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6QHP3Ym95_6hJ2hAbUvLh8vjHLAjqq78AIlagR88-fPVUNU-Pv-3jP4YUjh2fBK56hkPDclT_Hkllmi8efba5A3bDefbkxj30hdtYqi8LfeWRbykem1WBQw10h1JWh6IQW0kWOtSqzGQ/s1600/DSC06211.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-29050447228333967462015-04-14T12:36:00.001+03:002015-04-14T12:36:17.272+03:00LA PRAZNIC
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwETHEDAgNXBNb4qaeRK2CCUbMtDLKC4HZDONB7mAyzBFLL1dpPKqkxE8BbIJTO9HEheENnTvRA9DAmCh6iU_AKrF0fVi-QWOFWn2t6oNN58QZvie8fSv6SIo-YM0hdNqW5_HUMTnDqmQ/s1600/DSC05851.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwETHEDAgNXBNb4qaeRK2CCUbMtDLKC4HZDONB7mAyzBFLL1dpPKqkxE8BbIJTO9HEheENnTvRA9DAmCh6iU_AKrF0fVi-QWOFWn2t6oNN58QZvie8fSv6SIo-YM0hdNqW5_HUMTnDqmQ/s1600/DSC05851.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Pe trei martie se împlinea un an de la
moartea lui Axinte Troahnă. Cea care i-a fost nevastă credincioasă, iar acum
devenise fără voia ei vădană neconsolată, a făcut pregătirile necesare
pomenirii răposatului.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Măndița n-a avut un trai prea bun cu el
și știa tot satul că, la scurt timp după ce s-au luat, bărbatul și-a schimbat
năravul, manifestându-se ca un taur comunal, destrăbălare de la care i s-a tras
sfârșitul, fie-i țărâna ușoară! Ea îl ierta de fiecare dată, știind că, după
ce-și făcea mendrele și ieșea din călduri, venea acasă purtându-se ca un om
normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ajunsese să-i fie milă de el, așa
cum ți-e milă de un om bolnav sau posedat de duhuri rele, ducă-se pe pustii! <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Jumătate dintre plozii din sat până-n
cincisprezece ani semănau leit cu el, dar nimeni nu putea dovedi cu nimic
contribuția lui la acest fenomen, care putea fi pus doar pe seama coincidenței.
Când s-a însurat Axinte Troahnă cu Măndița lui Toader Juvăț, mirele abia împlinise
optsprezece ani și nu cunoscuse femeie până atunci. Era foarte sfios, rușinos
mai ceva ca o fată mare. Când vorbea cu o fată, se uita într-o parte sau în
jos, evitând s-o privească în ochi, privirea ei provocându-i un soi de
combustie internă, greu de suportat. Maică-sa, Gafia, credea că n-o să
se-nsoare niciodată și că mai bine s-ar fi dus la o mânăstire să se
călugărească. În schimb, Măndița, cu toate că era mai mică cu un an decât el,
se hârjonise de multe ori prin lanurile de porumb sau de cânepă cu Leonte
Belciug și nu mai avea teamă de bărbați, ci dimpotrivă, începuse să-i placă
tăvăleala. Tocmai asta a făcut-o să se grăbească la măritiș.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Gafia, mama lui Axinte, o fi știut ea
ceva, de ținea morțiș ca în noaptea nunții mirele să scoată cearșaful cu dovada
castității viitoarei ei nurori și să-l fluture în fața nuntașilor ca pe un
steag de luptă, capturat de la inamic, deși de mult nu se mai practica acest
obicei prin părțile locului. Măndița nu părea deloc îngrijorată și a acceptat
fără ifose ritualul fecioriei. Auzise de la niște femei cu școala vieții cum
ieșeau basma curată pe vremuri fetele care nu mai erau fete mari: când se băgau
în pat cu mirele aveau pregătită o gușă de porumbel umplută cu sânge, pe care o
spărgeau încă de la primele mișcări, țipând de plăcere, nu de durere, iar cei
de afară care trăgeau cu urechea nu făceau diferența și continuau petrecerea cu
chiote și tropăituri, de se cutremura pământul.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În timpul nunții, la momentul stabilit, Axinte
a întrat cu Măndița în camera special pregătită pentru ei, unde nu licărea nici
măcar un opaiț, fereastra fiind deschisă cu perdeaua lăsată. Mirele era galben
la față ca ceara, îl apucase tremuratul și arăta ca și când ar fi mers la
eșafod. După ce nuntașii își cam pierduseră răbdarea, ciulind urechile, s-a
auzit zbierătul lui Axinte, parcă și-ar fi prins din greșeală bărbăția în
menghină, atunci când și-a rupt ața. Măndița doar „a sângerat”, uitând să țipe
de la atâtea emoții care o năpădeau.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În ciuda acestui debut dureros, lui Axinte
Troahnă i-a dispărut ca prin farmec teama de femeie și, pe zi ce trecea, îi
sporea tot mai mult pofta de a se împreuna cu proaspăta nevastă, punându-și
într-o zi întrebarea firească dacă o fi la fel și cu alte femei. Încercând să
se convingă că s-a vindecat de acea fobie care-l făcuse de râsul curcilor, dacă
îi cădea cu tronc vreo creștină, nu se lăsa până n-o încăleca măcar o dată.
Măndița a încercat toate metodele să-l dezbare de acest păcat: cu vorba bună,
cu amenințări, l-a rugat pe preot să-i citească molifte, i-a făcut mămăligă din
făina de păpușoi descântată de Filoteia lui Condurache, dar degeaba. Intrase
necuratul în el și nu mai voia să iasă de acolo. În loc să se căiască sau să
încerce să se potolească, să se îndrepte, el era tare mândru și mulțumit de
isprăvile lui. Ajunsese la concluzia că scopul suprem al vieții nu putea fi
altul decât să-ți satisfaci poftele trupești, că nu degeaba făcuse Dumnezeu
bărbatul și femeia diferiți, dar neputând trăi unul fără celălalt. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Casian Leucă avea oarece bănuieli că și
pe nevastă-sa, Pulheria, o mai vămuia uneori Axinte Troahnă. Într-o seară, în
decuvremea nopții, i-a găsit pe cei doi călărindu-se în ieslea vitelor din
șură. A luat de după ușă lopata cu care rânea bălegarul și l-a croit cu sete pe
nemernic de câteva ori pe spinare și peste curul gol. S-a abținut cât a putut
să nu-l lovească-n cap, gândindu-se că nu merita să facă el pușcărie din cauza
unui curvar. A altoit-o bine și pe cățeaua de nevastă-sa, oprindu-se când s-a
zlămăcuit și s-a răcorit. De atunci, Axinte Troahnă mergea îndoit, cu gâtul
înțepenit ca lupul și cu capul plecat, nu din cauza rușinii, ci a ghebului din
spate. Unii care-l vedeau trecând pe drum, în loc să-l compătimească, râdeau de
el, zicând: „I-a uite-l și pe acela cu ranița-n spinare!”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cu toată pățania și schilodirea cu care
s-a ales de pe urma ei, tot nu s-a învățat minte, confirmând proverbul că
„năravul din fire n-are lecuire”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Era într-o zi după Iordan când Axinte se
afla în casă la femeia lui Pasinucă Rotărașu și a auzit tropăituri în dreptul
ușii, semn că cineva își scutura zăpada de pe picioare și se pregătea să intre.
Amorezul a urcat pe scară în pod, mai repede ca pisica, de unde a sărit pe sub
streașină afară, în partea din spatele casei, fără izmene, desculț, doar în
cămașă, intrând în zăpadă până deasupra genunchilor. Abia după aproape un ceas
a ajuns acasă, mergând pe ocolite prin grădinile oamenilor, sărind multe
garduri, să nu-l vadă nimeni îmbrăcat în puterea iernii ca în luna lui Cuptor.
Din acea seară a căzut țeapăn la pat și a zăcut, neputându-se întoarce de pe o
parte pe alta, vorbind cu Măndița doar prin semne, iar în primăvară a dat ortul
popii.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">La praznicul de pomenire făcut la un an
de la trecerea lui Axinte Troahnă la cele veșnice, cuvioșia sa a cântat de
câteva ori „Binecuvântat ești, Doamne, învață-ne pre noi îndreptările Tale!”, a
invocat „locul cu verdeață unde nu este întristare, nici durere, nici suspin,
ci doar viață fără de sfârșit”, apoi a luat coliva în mâna stângă, săltând-o în
sus și în jos, în timp ce cu dreapta pendula cădelnița din care ieșea fumul cu
aromă de tămâie, aromă asociată întotdeauna cu mirosul morții, repetând de mai
multe ori „veșnica pomenire, veșnica lui pomenire!”. Acesta este unul dintre
miracolele creștinismului: atât la praznice, pomeniri sau parastase, cum li se
mai zice, cât și la citirea acatistelor, se invocă doar numele de botez al
celui plecat dincolo, fără alte date personale de identificare și pomana sau
cererea de iertare a păcatelor ajunge întotdeauna, fără greș, la destinatar.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Măndița a apucat și ea cealaltă margine
a tăvii în care se afla coliva și o lacrimă a luat-o grăbită la vale pe obraz,
oprindu-se în colțul gurii, unde i-a simțit gustul sărat. Fiecare participant
la ritual a pus o mână pe umărul celui de lângă el, formând un lanț uman,
contribuind în acest mod la transmiterea fluxului energetic ce transmitea pomana
oferită răposatului. Taica popa a oficiat versiunea scurtă a slujbei de pomenire.
Era tare grăbit; îl mai așteptau câteva praznice în acea zi. A dat peste cap
două pahare cu țuică, unul cu vin, a băgat în gură una după alta trei găluște
întregi, rămânându-i boabe de orez și seu sleit în barbă, a rugat-o pe Măndița
să-i pună la pachet ceva și pentru coana preoteasă și a plecat aproape fugind,
urându-le celor rămași poftă bună și să fie de sufletul celui pomenit. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În absența cuvioșiei sale, atmosfera s-a
dezghețat dintr-o dată, ba chiar s-a încins, la asta contribuind și primele pahare
cu samahoancă, faimosul rachiu din sfeclă. De la evocarea unor pățanii ale
răposatului, care produceau acum multă veselie, s-a ajuns la cântatul
romanțelor dragi lui: „Se scuturau toți trandafirii” și „Pe sub fereastră curge
un râu”. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">S-au servit toate felurile de mâncare
pregătite și băutură pe săturate, iar cei mai cu bun-simț s-au ridicat primii
de la masă zicând „Fie de sufletul lui Axinte, Dumnezeu să-l ierte!”. Au mai
rămas vreo trei dintre bețivii satului, care stăteau lipiți de scaune și vorbeau
cu limbile împleticite ca la Turnul Babel, neînțelegând nici ei ce spuneau. Ca
să-i facă să plece înainte de a-i lua somnul cu capul pe masă sau înainte de a
regurgita tot ce mâncaseră ori băuseră la praznic, Măndița le-a pus câte-o
sticlă cu vin în brațe, un pachet cu țigări și i-a împins pe ușă afară,
ajutându-i să ajungă la poartă, să se asigure că a scăpat de ei. În odaie, la
masă, mai rămăsese numai Leonte Belciug. Nu arăta a om beat, paharele cu rachiu
și cu vin erau pline, iar el se uita fix la Măndița, mâncând-o din ochi. Tot
timpul cât ceilalți înfulecau într-una, de parcă ar fi avut mațele sparte, și sporovăiau
între ei, Leonte Belciug nu-și mai dezlipea privirea de la ea, care până atunci
umblase fără zăbavă de la o masă la alta întrebând pe fiecare ce mai dorește,
luând farfuriile goale și înlocuindu-le cu altele pline, ce răspândeau aburi
groși ca o ceață cu miros de zamă de găină, găluște înfundate la cuptor sau
budincă făcută din tocmagi cu ouă și lapte. Cei fumători primeau de pomană de
la văduvă și câte-un pachet de țigări Naționale sau Mărășești, spunându-le că
și Axinte al ei a fumat și că i-a plăcut să mănânce și să bea bine. Despre
celelalte plăceri ale lui n-a mai pomenit, simțind cum i se pune un nod în gât.
De atâta agitație, Măndița era toată asudată, rochia îi stătea lipită pe trup,
scoțându-i în evidență țâțele mari și bucile ce se mișcau în sus și în jos, pe
rând, în timpul mersului vioi. Roșeața din obraji o făcea să pară mult mai
tânără și mai fragedă decât era. Văzându-l pe Leonte că a rămas singur la masă,
cu mâncarea și băutura neatinse, dar că se holba într-una la ea, fără să
clipească, l-a întrebat ce mai poftește.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Ei, Măndițo, dacă n-am fi la
parastasul lui Axinte, Dumnezeu să-l ierte, ți-aș spune eu ce poftesc!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Prefăcându-se că nu înțelege unde bate
Leonte, văduva i-a zis cu îngrijorare:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Poate că ai mâncat sau ai băut prea
mult, stai oleacă să-ți aduc niște potiș să-ți revii.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">După ce a găsit bicarbonatul la
bucătărie, a mai zăbovit în fața oglinzii și și-a șters fața, și-a aranjat părul
care-i cădea în ochi, întorcându-se în grabă la musafirul solitar. Când i-a
întins cutia cu praful alb și lingurița, Leonte Belciug i-a prins mâna de la
încheietură, s-a ridicat în picioare, a împins-o cu spatele pe masă, în timp ce
el, cu cealaltă mână dădea la o parte farfuriile, paharele și resturile de
pâine, i-a ridicat poalele peste cap, i-a îndepărtat coapsele și s-a apucat de
treabă gospodărește, amintindu-și de zilele de vară din tinerețe, când se
alergau amândoi prin ierburile înalte, căzând istoviți unul peste celălalt.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Măndița nu s-a împotrivit deloc, era
stătută de mai bine de un an, timp în care nu o mai întrebase nimeni de
sănătate. Poate că n-o fi fost cel mai potrivit moment sau loc să se apuce de o
treabă ca asta, dar nu era păcat să refuze?! Vrând să aibă sufletul împăcat că
îndeplinea totuși o faptă creștinească, a început să-i zică lui Leonte,
încurajându-l să continue:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Așa, dă-i, dă-i mai vârtos, că și lui Axinte
al meu tare-i mai plăcea, aiasta-i pomană de sufletul lui! și începuse să
lăcrimeze cu sughițuri și icnete. Lăcrima de dorul celui pomenit, de mila ei,
de plăcere sau Dumnezeu știe de ce, că întortocheate sunt căile Lui.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Leonte a terminat ritualul de primire a
pomenii ud leoarcă de sudoare, vlăguit, de-ai fi zis că a urcat Holmul în fugă,
s-a ridicat clătinându-se și, în timp ce-și trăgea nădragii, s-a oprit o clipă
cu prohabul descheiat și a zis gâfâind:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Fie primit Măndițo! și și-a făcut plin
de smerenie semnul crucii.<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-91855124528099617632015-04-13T21:09:00.000+03:002015-04-13T21:09:48.155+03:00MIRACOLUL
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În timp ce prășea popușoii de-al doilea
în grădina din spatele casei, pe o zăpușeală de curgeau toate apele pe ea,
Macrina lui Vrăghioi s-a întâlnit așa, pe neașteptate, cu Maica Domnului, care
i-a apărut nu se știe de unde și cum în față, fără niciun foșnet. Dintr-o dată,
a simțit că i s-au înmuiat genunchii și sărmana creștină a căzut peste sapă, cu
fața în țărână, mută de uimire și de spaimă, strivind câteva tulpini de porumb,
pe care abia le salvase de invazia mohorului și a știrului.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Ce să caute Preasfânta Fecioară la ea, o
femeie oarecare, plină de păcate, de colb și de sudoare, în acel loc cu totul
nepotrivit?! Măcar de-ar fi surprins-o în casa cea mare, într-o zi de
sărbătoare, când toate-s curate și la locul lor; pe când așa, ce-o să creadă
Maica Prealăudată despre ea? Nici nu îndrăznea să-și arunce privirea spre acea
arătare dumnezeiască.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Ridică-te, Macrino și lasă fandoseala,
că am să-ți spun lucruri importante, pe care tu va trebui să le transmiți
celorlalți dreptcredincioși! i-a zis cu blândețe Născătoarea de Dumnezeu, în
timp ce a cules o goldană care părea mai pârguită din creanga ce-i atingea
creștetul aureolat, ca o gingașă mângâiere.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Macrina lui Vrăghioi s-a sprijinit întâi
pe un genunchi, iar când a zărit din nou chipul blajin și zâmbitor al Curatei
Fecioare a bătut trei mătănii, lovind de astă dată în mod voit cu fruntea
bulgării de pământ, apoi, cu sfială și cu vădită slăbiciune trupească, s-a
sculat de jos în picioare clătinându-se, neîndrăznind nici de această dată s-o
privească în ochi pe Slava Fecioarelor.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Am venit la tine, deși nici tu nu ești
ușă de biserică, pentru că ceilalți sunt mult mai fățarnici, mai nevolnici și
mai păcătoși, inclusiv cel ce pretinde că vă este păstor. Încearcă să ții minte
ce-ți voi zice. Știu că tu, cu chiu, cu vai, abia ai făcut patru clase primare,
dar proorocirile ce le vei comunica pretinșilor credincioși din partea mea sunt
ușor de înțeles și de memorat: peste trei zile, trei săptămâni, trei luni, trei
ani sau trei veacuri asupra voastră se va abate mânia Celui ce a făcut lumea
asta ticăloasă, dacă nu veniți sub ascultare, pe calea cea bună. De-ar fi după
mine, nu v-aș mai lăsa nici măcar trei ore, pentru că ați avut destul timp până
acum să arătați de ce sunteți în stare. Degeaba s-a sacrificat Cel născut de
mine pentru voi…<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cântecul cocoșului cocoțat pe gard a
făcut-o pe Macrina să deschidă ochii mari, încercând să se convingă încă o dată
că totul este aievea. Cea numită și Mângâierea cea Dulce a Sihastrelor
dispăruse fără niciun zgomot, la fel cum venise, iar dacă n-ar fi rămas doar
codița goldanei coapte de pe creanga din fața sa ar fi putut crede că totul n-a
fost decât un vis, o nălucă.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">I-a povestit miracolul la care a asistat
vecinei sale, Maria lui Fâsa.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Să te duci degrabă la părintele
Scripcă să-i povestești și lui despre această minune dumnezeiască, pe care să
le-o tălmăcească enoriașilor la predică, Doamne iartă-ne și ne păzește pe noi,
păcătoșii! și-a dat cu părerea vecina, închinându-se.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Când Macrina a ajuns acasă la preot,
coana preoteasă i-a zis din ceardac, pe un ton de parcă ar fi avut aguride în
gură, că sfinția sa tocmai prânzise și că acum își făcea siesta sau „somnul de achindie”
mai pe înțelesul ei, așa că să vină altă dată. Ceea ce avea să-i spună femeia
cuvioșiei sale era atât de important, că nu mai suferea amânare, iar agitația
și incoerența ei au convins-o în cele din urmă pe consoarta popii că trebuie
să-i strice acestuia bunătate<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de somn.
Năuc cum era, trecând brusc din lumea viselor în cea reală, popa Scripcă a
pus-o pe Macrina de mai multe ori să relateze ce s-a întâmplat, încercând să
înțeleagă ceva din toată povestea asta. După ce s-a dumirit cât de cât, a
hotărât că n-ar fi o idee rea să invoce evenimentul la slujba următoare. Celor
ce vor crede, li se va întări credința, iar cei ce se vor îndoi o vor batjocori
pe Macrina, nu pe el.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Contrar așteptărilor, după o minune atât
de rară, care l-ar face și pe cel mai înverșunat ateu să creadă în cele sfinte,
în puterea dumnezeiască, nu au început să vină pelerini buluc, din toată lumea,
la Crăiniceni, așa cum se întâmplase la Maglavit, la Fatima sau la Lourdes.
Nici enoriașii din sat nu s-au schimbat devenind mai buni, mai credincioși.
Subiectul a fost dezbătut cu seriozitate și cu evlavie de unii sau cu ironie și
interpretări pline de păcat de alții, cam timp de trei zile, după care, aproape
a fost dat uitării.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Ceva totuși s-a întâmplat după această
minune, ce a provocat un alt miracol: spre deosebire de alți ani, în acea vară,
nicio grădină și niciun ogor nu au rămas neprășite. Unele femei mai vrednice
sau mai credincioase, sperând să aibă și ele fericita ocazie de a se întâlni cu
Maica Domnului, au prășit și a patra oară, când popușoii erau de doi metri, cu
spice și știuleți cu boabele formate, aproape gata de cules. În timp ce dădeau
cu sapa, se uitau mai mult pe sus decât la buruienile ce ar fi trebuit
stârpite, în urma lor căzând, victime inocente, tulpinile de porumb tăiate din
greșeală, din neatenție. Priveau în jos doar după ce-și dădeau cu sapa peste
picioare, ale căror degete erau protejate, din fericire, de tăișul ei, de
gumarii rezistenți ca niște platoșe.<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><o:p></o:p></i></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGn71X2ce49DIVpknNjO1fG0qozb6gL7bHiSQJpN_l7VxepP_vgXFD1sXERLaYHrAT4z3A1oxHMSrTJNNfLz3gl3b4slsogFlGTeybXd35LjpNE-yWimAS9FUUyfZOH2rPrWpQmGxHkM4/s1600/DSC06280.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGn71X2ce49DIVpknNjO1fG0qozb6gL7bHiSQJpN_l7VxepP_vgXFD1sXERLaYHrAT4z3A1oxHMSrTJNNfLz3gl3b4slsogFlGTeybXd35LjpNE-yWimAS9FUUyfZOH2rPrWpQmGxHkM4/s1600/DSC06280.JPG" height="300" width="400" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-13892407167002436192015-04-09T22:25:00.001+03:002015-04-09T22:25:53.413+03:00STRIGĂTUL
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM4h-3ct2cInF2lFEYRpQ3eosSpoXuyjBREc4MJcUwJEro8qN6OEOOfKzpxPgqe8AYC2Shn5JRbCgoHNmyWiEk9iZIv6n4HJr0qVi3DvUJnKTeJP6wAXjWR2IwXfxWlgTDUXRaHQrmUuM/s1600/DSC07199.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM4h-3ct2cInF2lFEYRpQ3eosSpoXuyjBREc4MJcUwJEro8qN6OEOOfKzpxPgqe8AYC2Shn5JRbCgoHNmyWiEk9iZIv6n4HJr0qVi3DvUJnKTeJP6wAXjWR2IwXfxWlgTDUXRaHQrmUuM/s1600/DSC07199.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Era o iarnă grea, cum nici cei mai
bătrâni oameni din sat nu-și aminteau să fi fost până atunci. Gerul cumplit
dura de câteva săptămâni, un ger de crăpau pietrele și trosneau copacii cu
pocnete asurzitoare care făceau, mai ales noaptea, să-ți înghețe inima și de
frică, nu numai de frig. Când puneai mâna pe clanța ușii, ți se lipeau palma și
degetele de ea și îți rămânea primul strat de piele acolo până primăvara.
Îngheța apa în casă în căldări, iar pe geamul ferestrei se formau reliefuri
transparente, unele peste altele, figuri vegetale și animale sau abstracte,
care de care mai complicate și mai fanteziste. Oul îngheța și crăpa imediat ce
ieșea din târtița găinii, atunci când câte o gobaie mai aiurită, mai smintită,
care pierdea șirul zilelor și rostul sau rânduiala treburilor, se încumeta să
ouă tocmai pe o asemenea vreme. Dacă ai fi pus la clocit acel ou, în mod sigur
ar fi ieșit din el un pui de pinguin. După ce a bătut crivățul trei zile și
trei nopți fără întrerupere, troienele ajunseseră până la coama caselor. Se
vedeau doar hornurile, oamenii ieșeau deasupra, asemenea șoarecilor, prin
tuneluri săpate în zăpadă în plan înclinat și mergeau peste acoperișuri. Nu mai
recunoșteai satul, era un peisaj sinistru, ca de pe o planetă lipsită de viață.
Aerul inspirat răcea plămânii până în cele mai minuscule și profunde cavități,
iar de la cel expirat se formau aburi, transformându-se în clipa următoare
într-un țurțur de gheață sub nas, ce creștea văzând cu ochii, ajungând de
mărimea unui fildeș de elefant, împiedicându-te la mers, dacă nu-l rupeai din
când în când lovindu-l cu ciocanul pe care trebuia să-l porți mereu în buzunar.
Cel care se ducea afară să se ușureze, se străduia să isprăvească repede de
tot, altfel risca să rămână pironit, lipit de produsul său, precum statuia de
soclu, făcând corp comun cu el, încremenind asemenea unui stop-cadru dintr-un
film. La fel pățea și atunci când simțea nevoia să elimine lichidul din el.
N-apuca să termine, că jetul trecea brusc de la starea lichidă și caldă la cea
solidă, formând un arc de cristal ce-l ținea priponit locului, până reușea să-l
spargă în bucăți cu nelipsitul ciocan.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Deasupra stratului gros și înghețat de
zăpadă se așternuse unul mai subțire, afânat, fin și de un alb orbitor ca făina
chiclă de grâu, mâna întâi, iar noaptea, la lumina lunii, omătul scânteia, de
parcă s-ar fi așezat pe el mii de licurici. Scârțâitul de sub tălpi, în timpul
mersului pe zăpadă, se auzea tocmai din Basarabia.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Într-una din zilele acelei ierni, cam pe
la achindie, Ion Mutelcă a rămas prizonier, expus gerului, țintuit locului de
propriul pișat, jetul întărindu-se ca betonul armat, făcând punte între el și
stratul gros de zăpadă. În acea zi își uitase ciocanul, devenit mai util, mai
important decât cojocul, căciula sau mănușile. Gheața începuse să urce cu
repeziciune mai sus, cuprinzându-i și restul corpului.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">„Ajutați-mă, oameni buni!” a strigat el
disperat cât a putut de tare, cu speranța că-l va auzi cineva înainte de a
îngheța bocnă acolo. Nu l-a auzit nimeni, pentru că, din gura lui, în locul
acelei rugăminți fierbinți, a ieșit un glob de gheață subțire, ca un balon
uriaș de săpun, ce a început să se ridice la cer. Norocul nu l-a părăsit de
tot, la scurt timp trecând pe acolo Vasile Țonc, care mergea la Prut să taie o
cruce din gheața groasă, cruce ce urma să fie transportată cu sania trasă de
cai și pusă în fața bisericii la slujba de Bobotează. Vasile a lovit de câteva
ori cu muchea bărzii jetul arcuit de forța gravitației și încremenit de puterea
nemaipomenită a gerului năprasnic, până când l-a făcut țăndări și l-a eliberat
pe Ion Mutelcă, ferindu-l de nenorocirea de a se transforma în scurt timp
într-o mumie congelată, precum nevasta lui Lot în stană de piatră, atunci când
a privit înapoi spre Sodoma și Gomora. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Balonul de gheață în care se afla captiv
strigătul de ajutor al lui Ion Mutelcă a călătorit hai-hui prin înaltul cerului
până pe la începutul lui martie. Chiar de Mărțișor, gerul s-a înmuiat, vremea
s-a încălzit brusc, omătul devenind moloșag, mustind de apă, albul imaculat
transformându-se într-un gri lipos, ca gulerul și manșetele unei cămăși după
mai multe zile de purtat. Dintr-o dată, au început să se topească nămeții care
înmormântaseră satul de viu, grosimea lor scăzând văzând cu ochii. Dacă până
atunci nu se zăreau decât coșurile de fum și vârfurile copacilor într-un pustiu
polar, acum ieșeau scuturându-se de povară acoperișurile caselor de sub omăt cu
graba cu care apar ghioceii primăvara sau ciupercile după o ploaie de vară. Pe
pantele dealurilor curgeau pâraiele turbate, cu spume, luând la vale pământul
amestecat cu zăpadă sau cu copaci mai bicisnici, făcând un zgomot asurzitor cu
horcăituri ca de porc tăiat, care se îneacă cu propriul sânge în încercarea
disperată și inutilă de a respira după ce i s-a secționat beregata. Streșinile
caselor plângeau de parcă le-ar fi părut rău că pleacă iarna cea hâdă. Noaptea
se opreau din plâns și se formau puchi imenși de gheață în locul lacrimilor,
semănând cu niște stalactite sau proptele de susținere a acoperișurilor. În
doar câteva zile peisajul s-a schimbat complet, așa cum se schimbă decorurile
de la teatru în pauza dintre două acte. Și oamenii păreau schimbați, și
orătăniile, bucurându-se că au scăpat de iarna ce le pusese gând rău,
ticăloasa! De Sfinții Mucenici, fiind o zi mai călduță, cu soare și cer senin,
s-a auzit pe la orele amiezii un strigăt sfâșietor, înspăimântător, venit din
cer, de au albit de groază chiar și cei mai breji bărbați, care văzuseră și
auziseră multe în război. „Ajutați-mă, oameni buni!” a bubuit dintr-o dată, ca
un tunet, după care au căzut niște cioburi de gheață subțire și curbată, precum
cojile de ou. Unii săteni au căzut și ei, secerați de frică, alții au dat
buzna, buluc, în case, mai să scoată ușile din țâțâni, datorită panicii ce le-a
întunecat mințile. După ce au reușit să intre, s-au zăvorât înăuntru, s-au
lăsat în genunchi în fața icoanelor, dedesubtul cărora pâlpâia o flacără
anemică la candelă și au început să se roage bâlbâindu-se, făcându-și cruce și
bătând mătănii, până când și-au umplut frunțile de cucuie. Babele, în
înțelepciunea lor, nu se îndoiau, nici cât negru sub unghie, că acesta era
semnul venirii Apocalipsei.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">După ce au așteptat o vreme și văzând că
nu se mai întâmplă nimic, creștinilor le-a venit inima la loc și, prinzând
curaj, au început să iasă unul câte unul, afară. Toate păreau a fi în regulă,
nu se produsese nicio schimbare sau stricăciune. Dobitoacele se dovedeau mai
curajoase sau mai înțelepte decât stăpânii lor și-și vedeau liniștite de
treburi. Doar Ion Mutelcă zăcea nemișcat în ogradă, căzut pe spate cu
picioarele îndoite de la genunchi sub el, cu palmele lipite de urechi și cu
gura căscată, ca și cum ar fi vrut să spună ceva și îi înghețaseră vorbele în
gâtlej. S-a speriat atât de rău de acel strigăt venit din văzduh, că i s-a
oprit inima de groază și s-a grăbit să se ducă la Domnul, pentru a cere
ocrotire. Lângă el, din cioburile globului de gheață, căzute ca niște resturi
de meteorit, nu mai rămăseseră decât câteva pete umede pe pământul zbicit, ce
aveau să dispară și ele, uscându-se sub razele soarelui binefăcător.<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_TxzpFY9J4gCdaif2WLgF1zoDmcNMT8iu4xn6-s5A3tmZqayM6SeEEv9ch-EDn2y6r_ddigiJ0wIlbLVwIcNCjded-yLHm6p4tZapypeHjD1RzJhJFVWQowwHdCOtuNizrCj1NJS3-wE/s1600/DSC07192.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_TxzpFY9J4gCdaif2WLgF1zoDmcNMT8iu4xn6-s5A3tmZqayM6SeEEv9ch-EDn2y6r_ddigiJ0wIlbLVwIcNCjded-yLHm6p4tZapypeHjD1RzJhJFVWQowwHdCOtuNizrCj1NJS3-wE/s1600/DSC07192.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-16233527502189156052015-04-07T22:11:00.001+03:002015-04-07T22:11:50.844+03:00POSTUL PAȘTELUI
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În fiecare an, la Lăsatul Secului, adică
la începutul postului, care-i pregătea pe credincioși trupește și sufletește
pentru cele patru mari sărbători creștine – Sfintele Paști, Adormirea Maicii
Domnului, Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Nașterea Domnului – Didina lui
Alisandru Buboc fierbea lingurile din lemn, neavând altele de schimb, ca să
scoată din ele orice urmă sau miros de grăsime, iar străchinile, ceaunul,
tigaia și oala de făcut borș le spăla cu apă caldă și leșie, frecându-le bine
cu un ciucălău. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Vaca Marghioala era atât de slăbănoagă,
că i se vedeau toate ciolanele prin piele, mai ceva ca într-o radiografie, și
trebuia împinsă de cur și trasă de coadă să se ridice când stătea culcată și nu
ținea seama de rânduielile bisericești în prostia sau ignoranța ei de
dobitoacă, continuând să dea lapte și în zilele de post. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cei trei copii ai Didinei erau mai slabi
decât Marghioala, cu deosebirea că prin pielea lor străvezie, neacoperită de
păr, se zăreau organele interne, precum și fluidele ce curgeau anemic prin
vene, artere sau mațe. Odată cu intrarea în post, laptele muls de la vacă nu
putea fi nici măcar mirosit, era pus la prins și transformat în lapte acru,
turnat apoi în putina din tindă, astupată cu o tingire, așteptând și el
răbdător venirea câșlegilor, când se putea mânca iar de frupt. Meniul la care
se trecea din prima până-n ultima zi a postului mare se rezuma la borș cu
crupe, cir și corcos, făcut din diverse buruieni fragede amestecate cu crupe,
sau la cartofi, fasole, curechi, fierte fără strop de carne sau grăsime, doar
cu puțin untdelemn. Ouăle aveau aceeași soartă ca și laptele, fiind puse la
păstrat și la învechit. Nu era de mirare că atunci când cei doi băieți și fata
Didinei mergeau și se scremeau după șură, ieșea din ei câte un găinaț verde ca
din omidă, iar culoarea fețelor lor se transforma și ea din galben în verde,
așa cum se întâmpla și cu gălbenușurile ouălor din panere. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cel mai mare dintre frați, Costică, n-a
mai putut rezista și s-a lăsat ispitit de Satana, furișându-se la putina cu
lapte acru într-o zi din postul Paștelui. După ce a dat capacul la o parte, a
băgat capul înăuntru, sorbind cu lăcomie, până n-a mai ajuns cu limba la
laptele rămas pe fundul vasului, oprindu-se cu umerii în gura putinii. La scurt
timp după săvârșirea acelui mare păcat, i s-a făcut rău cu sughițuri, stări de
greață și vărsături, l-a apucat vătămătura și se ținea cu amândouă mâinile de
burtă, îndoit de mijloc, cufurindu-se din mers ca o rață prin ogradă. Nu și-a
revenit decât în urma mărturisirii păcatului și trecerii la regim de borș cu
urzici.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În seara din ajunul Paștelui, când
Didina scotea cozonacul, pasca, găluștele și budinca din cuptor, mirosurile,
care veneau pe rând sau toate odată, amestecate, îi făceau pe cei trei copii să
leșine de poftă, iar noaptea, până la Înviere, nu puteau adormi, cu gândul la
acele bunătăți, înghițind în sec. A doua zi, cozonacul părea mai dulce decât
era, chiar dacă Didina nu făcea risipă de zahăr. În schimb, ouăle fierte,
închistrite cu chișița și înroșite, aveau gălbenușul verde spre negru și
duhneau puternic a pucioasă, iar laptele acru era duhlit, cu iz de dubală,
ajungând în cele din urmă în troaca porcului, ce lua câte-o gură lacom, după
care strâmba din rât și guița disperat, dând târcoale troacei, neînțelegând de
ce nu putea mânca ceea ce părea a fi o delicatesă. Doar brânza de oi sărată își
păstra toate calitățile. Fiecare copil primea numai un boț din ea, cu
recomandarea să răzuie ușor cu dinții bulgărele alb și să mănânce cât mai mult
din dărăbul de mămăligă, bucățica de brânză rămasă fiind păstrată până la masa
următoare ca aromă la mămăligă și momeală pentru ei.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Câteodată, Didina se întreba și nu
înțelegea de ce ea cu familia ei duceau o viață atât de grea, deși munceau
mult, de cu zori și până-n noapte, și trăiau cu frica lui Dumnezeu; de ce
copiii ei erau așa de bicisnici, fără vlagă și nu simțeau nicio bucurie nici
măcar atunci când veneau sărbătorile. Oare viața o fi tot așa de chinuită și
fără rost și pe lumea cealaltă? La ce i-ar folosi omului să trăiască mult sau
să aibă viață veșnică după moarte?!<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiatzCcAWKeggWbfJzQagyKrJVsOO-bLRb1JorYAdSvN9KLAlO4gt54sTfxyH8Lz5d4xgyMzI7gel8FYXUUVeGN9BZ3mKXHt0FdcZLRphIF2_AT0CJE9ZCq4B4NY0Nomc44NL-CkweNdNQ/s1600/POSTUL.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiatzCcAWKeggWbfJzQagyKrJVsOO-bLRb1JorYAdSvN9KLAlO4gt54sTfxyH8Lz5d4xgyMzI7gel8FYXUUVeGN9BZ3mKXHt0FdcZLRphIF2_AT0CJE9ZCq4B4NY0Nomc44NL-CkweNdNQ/s1600/POSTUL.jpg" height="320" width="307" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-54899286061540300092015-04-06T19:32:00.000+03:002015-04-22T09:06:29.845+03:00VASILE AVASILICHIOAIE<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Înainte de război, Vasile Avasilichioaie
s-a înscris în Partidul Cuzist. Abia știa să scrie și să citească, iar singura
carte din care buchisea câteodată era Biblia. De obicei citea „în gând”,
silabisind de fapt cuvintele cu voce scăzută, ca un școlar din clasa întâi.
Habar nu avea care era doctrina acelui partid sau prin ce se deosebea de
celelalte. L-o fi atras probabil faptul că, uneori, gruparea sau celula din
care făcea parte mărșăluia țanțoș, în formație, pe drumul satului, cântând
marșuri cuziste, speriind găinile și nedumerind babele surde, care suduiau și
afuriseau când îi vedeau pe zurbagii. Îl mai încânta măciuca din lemn, ce
semăna cu un buzdugan, pe care-o purta la centură ca pe o spadă, ea fiind un
fel de simbol sau de siglă a partidului, folosind-o mai ales în campaniile
electorale sau în timpul alegerilor, în combaterea adversarilor politici. După
război și după venirea comuniștilor la putere, a avut de dat explicații celor
de la securitate în legătură cu activitatea lui politică de până atunci.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Tot la terminarea războiului, Vasile
Avasilichioaie s-a oferit să-i facă un pustiu de bine lui Ion Zămnic, care
vroia să se ascundă de frica rușilor, având ceva pe conștiință sau fiind
victima unei spaime imaginare, nejustificate. Timp de câteva luni, Ion Zămnic a
stat ascuns în podul casei cuzistului, unde fiica acestuia din urmă, Zurla, îi
aducea zilnic mâncare, vin și-i ținea de urât, stând cu vrana-n sus în fața
lui, iar el îi îndruga verzi și uscate. La câteva luni după ce fugarul a
părăsit ascunzătoarea văzând că nu-l căuta nimeni, Zurlica a început să se simtă
rău sau, cum zice o vorbă din popor: <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">„Văleu, mamă, șălile,<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Puța și măsălile!”<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Burta-i creștea de la o zi la alta și
toată partea femeiască a stabilit diagnosticul: „boală cu ochi”. Acesta a fost
felul în care Ion Zămnic i-a mulțumit binefăcătorului său. Bineînțeles, n-a
recunoscut că el era tatăl copilului și a refuzat s-o ia de nevastă pe Zurla.
Având copil făcut de neleapcă sau din flori, cum se mai spune, deși acela era „din
pod”, șansele de a se mărita pentru cea care oferise ospitalitate cu servicii
complete erau foarte mici. Fiind fiica unui om înstărit, a luat-o până la urmă,
cu copil cu tot, Mitruță Jugănaru, un calic ce târâia targa pe uscat, care nu
avea nici măcar izmene pe sub pantalonii cârpiți cu petice peste petice:
„pantalonii-s buni bunuți, numa-n genunchi și-n cur îs rupți!”. Singura lui
avere era ceea ce orice hăndrălău poartă, vrând-nevrând, în izmene: „un mosor
cu două gheme”. I-a mai turnat și el Zurlei încă patru plozi, că la asta se
pricepea cel mai bine și nu trebuia să fie împins de la spate. Vara prefera
locurile umbroase celor din bătaia soarelui, iar iarna stătea mai mult pe cuptor,
sprijinind soba cu spinarea, ca un contrafort, să nu se dărâme. Decât să fi
muncit cu sapa, coasa sau cu toporul, mai bine ar fi șters pe cineva la cur,
după cum, chiar el, se confesa uneori. Doar când mergea la furat prin curțile
ori prin casele celorlalți, iar mai târziu pe tarlalele colectivului, era
foarte îndemânatic și neobosit. Odată a fost prins în poiata găinilor unui
gospodar și a fost purtat pe ulița principală a satului cu găinile legate de
gât, ca un șirag de mărgele, în fața lui mergând toboșarul primăriei, iar în
spate jandarmul înarmat, el strigând din când în când: „Cine-a face ca mine, ca
mine să pățească!”. Asta nu l-a lecuit pe Mitruță Jugănaru de prostul nărav, pe
care-l avea din fire. Altă dată și-a confecționat un cârlig lung cu care aduna
noaptea rufele vecinilor, puse la uscat pe sârmă. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Până a plecat pe cealaltă lume, Vasile
Avasilichioaie nu i-a putut suporta pe comuniști, cărora nu le zicea pe nume,
ci doar „Câinii ăștia!”. Când s-a făcut colectivizarea, cu toate că el nu și-a
dat consimțământul de a adera la acea formă de organizare forțată a
țăranilor, „Câinii ăia” i-au băgat plugul tractorului în vie, scoțând butucii
din pământ cu rădăcinile în sus și i-au tăiat jumătate din pomii fructiferi din
livadă, pentru că depășea cei câțiva ari ce i se cuveneau ca lot ajutător.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Ce poate fi mai trist, mai dureros decât
să vezi cum pomi pe rod, ajunși la maturitate, pe care i-ai sădit sau altoit cu
mâinile tale, când erau niște puieți subțiri ca lumânarea și i-ai udat cu
găleata, așteptând plin de nerăbdare și curiozitate primele lor poame, sunt
tăiați cu bestia și cu toporul și transformați în lemne de foc de către unii
care n-au plantat în viața lor un pom, deși aveau ograda plină de proști?! Era
o experiență aproape la fel de tragică, de traumatizantă, ca aceea prin care a
trecut Constantin Brâncoveanu atunci când turcii i-au decapitat fiii și
ginerele sub ochii săi. Aceeași durere o resimțea Vasile Avasilichioaie privind
locul unde fusese până nu demult bordeiul-cramă de pe Dealul Crucii cu
butoaiele cu vin ce nu îngheța iarna și era rece vara, de se aburea oala de lut
de la licoarea roșie din ea, iar acum acolo rămăsese doar o groapă, în care
creșteau tufe de pelin și urzică. Câte amintiri îl năpădeau, privind cu ochii
scăldați în lacrimi acel loc!…<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Flăcău fiind, invita iarna câte o fată
la bal, cerând-o de la tătuța și mămuța ei, o urca în sanie și dădea bice
cailor, iar fata-și trăgea berta peste ochi să-și protejeze fața de bicele
crivățului și, după ce se oprea sania, se trezea în bordei, unde, în prima
încăpere tronau butoaiele cu vin, iar în a doua erau un pat, o masă cu scaune,
un blidar, sobă cu plită, ba până și cuptor de copt pâine, dospită cu must în
fierbere, în loc de drojdie și de apă. Momentele de surprindere, mânie și
revoltă treceau repede, pentru că oricum fata nu s-ar fi putut întoarce singură
pe jos acasă noaptea prin viscol și troiene de la o asemenea depărtare. Căldura
sobei, tăria vinului fiert sau crud și vorbele mincinoase, dar plăcute, aveau
efect imediat, provocând o moleșeală, ce o făcea pe victimă să uite care a fost
pretextul invitației și promisiunea rostită în fața părinților de a se întoarce
devreme acasă, adeverindu-se până la urmă proverbul: „e mai dulce puța decât
mămuța!”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Câte chefuri cu glume, cântece, râsete
și chiote s-au petrecut în acea groapă, chefuri care țineau uneori zile și
nopți în șir, din bordei nemaiștiind nimeni dacă afară era zi sau noapte, câte
butoaie cu vin s-au băut în atâția ani, cam câtă apă era în Iazul lui Tănase…<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Pentru a mai uita de supărare, care-i
rodea inima ca un vierme, Vasile Avasilichioaie nu pierdea nicio ocazie de a petrece,
ascultând melodii vechi sau romanțe, cântate din gură și acompaniate la
acordeon de Ghiță Moșneguțu, iar când avea cu cine se încingea la joc.
Aflându-se în vizită, nu se știe cu ce treburi, la o vădană din sat, Saveta lui
Ifrim, la difuzorul agățat în perete, o solistă cânta cu foc o melodie populară
săltăreață. Vasile Avasilichioaie a înșfăcat-o de-o aripă pe gazdă și au
început amândoi să țopăie și să se învârtească ca niște prâsnele, țâțele imense ale
partenerei lovindu-l peste nas ca două mănuși de box, ceea ce lui îi provoca o
imensă plăcere. Abia pe la jumătatea melodiei, dansatorul a înțeles tâlcul
versurilor:<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">„Colectiva noastră-i mare,<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Fără haturi și răzoare<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Și pe câmp tractoare ară,<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">De cu zori și până-n seară…”<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Atunci, s-a oprit brusc, abandonând și
sârba, și pe tovarășa de joc, s-a întunecat la față, ochii i-au devenit
sticloși și a-nceput să murmure printre dinți: „Câinii ăștia!”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Până să-i defrișeze „câinii” via, făcea
cam cinci mii de litri de vin în fiecare an și nu era zi în care popa,
milițianul, învățătorul sau primarul să nu-i treacă pragul și să nu-l întrebe
cum stă cu sănătatea, lăudându-l ce om gospodar și înțelept este.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>După ce i s-au uscat butoaiele și au început
să se dogească, acea „lume bună” l-a uitat complet, de parcă nici n-ar fi
existat.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Parcă pentru a se adeveri, deși nu mai
era nevoie, că tot ce face omul este zădărnicie, că nimic nu este veșnic, mai
întâi a luat foc casa lui Ion Zămnic, iar cum fântâna era la mare distanță, cei
care au sărit în ajutor au folosit în loc de apă vinul din cele două butoaie
din beci, fără niciun spor însă, din casă rămânând numai pereții de lut. La
câteva luni de la această nenorocire, a murit Vasile Avasilichioaie, ultimele
lui cuvinte înainte de a-și da sufletul în mâinile Domnului fiind „Câinii
ăștia!”. După înmormântare, ginerele lui, Mitruță Jugănaru, s-a mutat în casa
defunctului, pentru că cea în care locuia el stătea într-o rână, putându-se
prăbuși în orice moment, chiar și când dormea el pe cuptor. Apoi, a tăiat pomii
fructiferi ce mai rămăseseră în livadă, ca să aibă cu ce se încălzi iarna, în
timp ce stătea cu spatele lipit de sobă și șoptea din când în când, privind în
gol, un gol la fel de adânc ca pustietatea din sufletul și din mintea lui:
„Totu-i zădărnicie!”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4VFPrzyYv8QfQvpCo_f0ZFplquSiDcj0tbJvf0YUhlCpXLIBN9RS1rt_jM8HYGEw53UQaWa8FiKXNYUtSsz4nXoaPeSsHQY_aapsWOzVkG5rZPezHTg6hKC_oQQyMtDe9qv3B9DM4hMY/s1600/VASILEA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4VFPrzyYv8QfQvpCo_f0ZFplquSiDcj0tbJvf0YUhlCpXLIBN9RS1rt_jM8HYGEw53UQaWa8FiKXNYUtSsz4nXoaPeSsHQY_aapsWOzVkG5rZPezHTg6hKC_oQQyMtDe9qv3B9DM4hMY/s1600/VASILEA.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-83447572692766335782015-04-05T21:56:00.000+03:002015-04-19T10:41:59.810+03:00UN OM GHINIONIST<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPtnKs2hOS6CIeO5LtmX0zzodxAQ4BVeADtia76Tr34Fo6p6nYzsiLhUq-8zGxLhg2Dpp_1QeIUHKynAfm02fgnxyca9RJ9aTrRUP4PL-PtlGiJc4jS_wLNhuT9rdEZC6fCtN5buWo7e0/s1600/DSC05545.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPtnKs2hOS6CIeO5LtmX0zzodxAQ4BVeADtia76Tr34Fo6p6nYzsiLhUq-8zGxLhg2Dpp_1QeIUHKynAfm02fgnxyca9RJ9aTrRUP4PL-PtlGiJc4jS_wLNhuT9rdEZC6fCtN5buWo7e0/s1600/DSC05545.JPG" height="300" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Abia trezit din somn, Miluță – care
tocmai împlinise cinci ani cu câteva zile înainte – a început întâi să
scâncească, să se smiorcăie încet, apoi să plângă în hohote din ce în ce mai
tare, trecând de la miorlăit la behăit, ajungând în cele din urmă la un răget
ca de măgar, întrerupt din când în când doar de nevoia de a respira și de a-și
trage mucii ce-i atârnau ca două lumânări.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Ce-ai mă, împielițatule, ce te-a
apucat să bocești așa din senin?! Mai bine dă-te jos de pe cuptor, mai lasă-l
și pe el să se hodinească și tu du-te să dai mâncare și apă la cârlani că,
uite, soarele-i sus deja! i-a zis mă-sa, care nu prea avea timp și nici chef de
alinturi. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Mamaie, nu știu cine s-a căcat la
curul meu în timp ce eu dormeam! se jeluia printre sughițuri Miluță.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Te pomenești c-o fi venit cineva de pe
drum, stai numa’ oleacă să caut un băț ca lumea și-o să vezi tu cine e
spurcăciunea ce a făcut treaba aceea în izmenele tale!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Înainte de a pedepsi organul responsabil
de acel incident neplăcut, croindu-i câteva palme, Profira a trebuit mai întâi
să-l spele pe plod, băgându-l cu totul în balia cu apă de ploaie, pusă sub
streașina de la prelipcă. După ce l-a despovărat de izmenele care acum erau
numai bune de aruncat și l-a ajutat să se ghilească, mamei lui Miluță i-a mai
trecut mânia, ba chiar i s-a făcut milă de el când i-a văzut mutrișoara de om
năpăstuit.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Puiule, dacă vrei să te iert pentru
mizeria făcută, fă și tu o faptă bună. Azi este Ovidenia, du-te până la mătușa
Grapina lui Chiroșcă, știi unde stă, du-i o oală cu chișleag de pomană. <span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;">Amu mergi fără izmene, n-am altele curate să-ți
dau și apoi, cămașa este destul de lungă, nu ți se vede cocoșelul, poate n-o să
ți-l mănânce vreun gânsac pe drum și-o să-ți zică lumea „Miluță fără puță”! a
șuguit Profira, ciupindu-l de obraz, semn c-a și uitat de cele întâmplate.</span><o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Grapina era o babă amărâtă, adusă de
spate, mergând de parcă ar fi adunat tot timpul spice și avea o căsuță, cu
tindă și o singură odaie, acoperită cu paie, cu un cuib de cocostârc pe ea,
fiind ultima casă de pe Fundoaie, lângă Prut.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Pe hudița îngustă, cu margini înalte,
populate cu tufe de cătină, boz și brusture, semănând mai mult cu un șanț mai
larg decât cu un drum, Miluță a dat după o cotitură peste un cârd de gâște,
care nu se știe cu ce treburi umblau și ele pe acolo. Grupul era format
dintr-un gâscan țanțoș, ce stătea mai mult cu capul pe sus, uitându-se
suspicios în toate părțile, o gâscă matură care se ploconea în fața lui cu
recunoștință și respect și vreo șapte pui, aproape la fel de mari ca părinții
lor, aceștia din urmă părând a fi foarte relaxați, chiar nepăsători la tot ce
se-ntâmpla în jurul lor. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Văzându-l pe Miluță mergând încet și
pășind cu grijă, ținând strâns la piept cu amândouă mâinile oala de lut
acoperită cu o frunză de vie deasupra, atent să nu-i verse conținutul,
gâscanului grijuliu și neîncrezător i s-a părut suspectă acea mogâldeață care
părea că ar fi vrut să se apropie de familia lui, cine știe cu ce intenții,
fără a fi observată.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">„Ăsta nu-i mers de om normal; așa merg
mâțele, atunci când vor să se apropie neobservate de o vrabie sau chiar de un
boboc de-al meu, dacă n-aș fi cu ochii-n patru!”, a zis în gând tatăl familiei
numeroase. Și-a dat seama de la prima privire că nu-l mai văzuse pe acel
individ pe acolo, ceea ce însemna că era un intrus, care venise cu intenții
ascunse, dușmănoase. Cum cea mai bună apărare este atacul, gâscanul n-a mai
stat mult pe gânduri și s-a lansat într-o contraofensivă curajoasă, alergând cu
pași mari, legănându-se caraghios, cu gâtul întins înainte la orizontală, ca o lance
la un turnir, cu ciocul căscat, sâsâind amenințător spre omulețul dubios.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Miluță era sigur că gâscanul avea în
cătare, privind de sub sprâncenele încruntate, chiar puța lui, ce nu mai
beneficia de protecția izmenelor. Fiindcă nu avea cum să evite un
dușman atât de fioros și hotărât, s-a răsucit brusc și a luat-o la fugă înapoi
la deal. Chișleagul din oală a început să se cobâlțâie, împroșcându-l pe piept
și pe față. Când a întors capul să vadă cine fuge mai iute, s-a împiedicat și,
în cădere, i-a sărit oala cât acolo, s-a spart în mai multe cioburi, iar
chișleagul a pornit să curgă pe drum la vale. Gâscanul s-a oprit și el derutat
de efectul neașteptat al atacului său, apoi și-a chemat familia de gâște care
s-au grăbit să adune cu ciocurile trepidânde și plescăind de plăcere delicatesa
albă împrăștiată în mijlocul drumului, confiscată ca pradă de război.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În vreme ce Miluță făcea cale întoarsă
spre casă fugind și gâfâind, uitându-se din când în când înapoi, neștiind dacă
o să fie crezut când va povesti ce i s-a întâmplat și dacă o să scape și de
data asta de bătaie sau i se va adăuga și pedeapsa pentru prima faptă, gâscanul
se lăuda într-una cu vitejia sa, umflându-se în pene, călcând apăsat ba pe un
picior, ba pe celălalt, mergând în cerc, puii înfulecau cu lăcomie, fără a
scoate o vorbă și fără a-l băga în seamă, iar gâsca făcea plecăciuni în fața
lui, zicându-i: „Frumos ești voinicul meu! Neînfricat și deștept ești, viteazul
meu! Ce ne-am face noi fără tine?!”<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015<br />
<br />omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-53145032328588608122015-03-28T18:06:00.000+02:002015-04-19T10:42:17.780+03:00TRIȘORUL<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Scos în fața clasei la lecția ce evoca
biruințele lui Ștefan cel Mare în luptele cu turcii, Iason Chiroșcă – al cărui
cap privit din profil semăna cu un cap de pichere și care avea o voce fornăită,
zicând „Ăăă…” aproape înaintea fiecărui cuvânt – s-a împotmolit chiar de la
început, mai rău ca armata otomană în mlaștina de la Podul Înalt.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Ăăă…, domnule învățător, ăăă… numa’
aici nu știu! a zis el, încercând să iasă din impas. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">- Bine, atunci vino mai încoace sau
du-te mai încolo! i-a sugerat concesiv dascălul, făcându-se că-l ajută.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Negăsind nicăieri locul potrivit sau
pasajul din lecție pe care l-ar fi știut, pentru a putea spune și el măcar
câteva vorbe despre gloriosul Ștefan, în ciuda răbdării și bunăvoinței
învățătorului, Iason a trebuit să stea aplecat peste bancă și să primească cele
cinci lovituri de nuia la cur drept stimulent pentru memorie, deși mintea ar fi
trebuit să-și afle sălașul în altă parte, nu acolo. La fiecare lovitură
aplicată, fundul lui suna înfundat ca o tobă, iar el nu dădea niciun semn de
durere sau de suferință. Dându-și seama că ceva era în neregulă, învățătorul
Clocotici i-a cerut să-și dea nădragii jos. Atunci a ieșit la iveală o bucată
de cojoc de oaie, cu rol de amortizor între nuia și pielea sensibilă din acel
loc. Adevărul este că nu era zi lăsată de la Dumnezeu în care Iason Chiroșcă să
nu se întoarcă acasă de la școală cu câte cinci dungi roșii pe buci. Din
această cauză, se obișnuise să mănânce stând în picioare, neputându-se așeza pe
scaun sau pe laiță. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">A terminat cu chiu, cu vai patru clase
primare, fiind mai degrabă tobă de bătaie decât tobă de carte și cam la atât
s-au limitat studiile sale.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">La înființarea gospodăriei agricole
colective prin ’62, nu se știe după ce criterii, poate pentru originea lui
„sănătoasă”, a fost numit de către tovarășii de la raion președintele
colhozului. Era plimbat toată ziua pe tarlale, fostele ogoare și moșii, cu
căruța, iar seara ținea ședințe cu planificarea activităților din ziua
următoare. Au început să-i crească burta, bucile și gușa, că abia se mai putea
urca sau coborî din căruța prezidențială, ajutat fiind de căruțașul pus în
slujba lui. Din păcate, mintea nu i-a mai crescut deloc, ba a mai uitat și
bruma de carte învățată în cele patru clase. Avea fundul tăbăcit de la mersul
zilnic cu acel atelaj fără amortizoare, cu tracțiune animală, care îl drâgâia
și-l hurduca prin toate hârtoapele. Cred că nu capul, ci curul l-a ajutat să
reziste mulți ani în acea funcție de conducere importantă. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiioPreer3G6ivvQQXdX3v2VvW6-D9hHwyt_hBSJZbhGvLY022OXeirxPgp_7DWdu5c9gJOR-2boj1p4iV9IZrErTx6a8eVk_LcL5RL53eHdOcl9FNEOiRdIhBn3Vz2-lN2hzzebuzxyE0/s1600/TRISORUL.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiioPreer3G6ivvQQXdX3v2VvW6-D9hHwyt_hBSJZbhGvLY022OXeirxPgp_7DWdu5c9gJOR-2boj1p4iV9IZrErTx6a8eVk_LcL5RL53eHdOcl9FNEOiRdIhBn3Vz2-lN2hzzebuzxyE0/s1600/TRISORUL.jpg" height="300" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"></span> </div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"></span> </div>
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">La una din ședințele ținute la ceas de
seară cu brigadierii, cu șeful de fermă și cu cei din biroul
financiar-contabil, i-a comunicat contabilului șef să se pregătească să meargă
a doua zi la Dorohoi și să participe la niște cursuri de perfecționare. A
precizat faptul că nu era nevoie să-și ia cu el decât lucruri strict personale,
nimic altceva, acolo având asigurate masa și „camera de gazare”.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În zori, contabilul și-a luat adio de la
soție și de la copii, cerându-le iertare pentru păcatele sale cele de voie și
fără de voie, acceptându-și cu resemnare soarta.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Nu mică le-a fost mirarea și bucuria
tuturor când șeful contabilității gospodăriei colective s-a întors după o
săptămână viu și nevătămat. Doar președintele nu pricepea ce îi apucase pe
toți, care parcă ar fi asistat la o minune, precum Învierea lui Lazăr.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">La câțiva ani de la înființare,
gospodăria agricolă colectivă și-a schimbat denumirea în cooperativă agricolă
de producție, iar raioanele și regiunile au dispărut, județele luându-le locul.
Numai președintele Iason Chiroșcă a rămas același, neschimbat. Din această
pricină, ajunsese la convingerea că el era singurul om în stare să ocupe acea
funcție și să răspundă de bunul mers al treburilor în CAP, cu toate că nu mai
era de mult tânăr și avea mersul greoi, picioarele înțepenite și se dezobișnuise
de mersul pe jos; noroc că avea mintea încă ageră sau, cel puțin, așa credea
el. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Într-una din zile a fost convocat la
Botoșani, reședința de județ, la o consfătuire, unde era scutit de grija pentru
masă și „gazare”. Când i s-a cerut să prezinte situația șeptelului, în primul
rând efectivul tineretului bovin, el a început să dea din colț în colț, să se
scuze, rostind mulți de „ă” în pauzele dintre fraze, că nu știa exact câți
tineri elevi erau în clasa a „șeptea”, dar că îl va întreba pe directorul
școlii.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Iason
Chiroșcă a plecat la consfătuire președinte și s-a întors simplu membru
ceapist, lucrând în continuare ca paznic până a ieșit la pensie. Spre
surprinderea lui, CAP-ul a funcționat și sub conducerea unui alt președinte,
chiar mai bine ca până atunci, după părerea unora.<o:p></o:p></span></div>
<br />
© Marcel Chitac, 2015omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-31257430845160658282015-03-26T21:19:00.000+02:002015-03-26T21:20:29.912+02:00MĂMĂLIGA<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pentru cine se-ntreabă, pe bună
dreptate, de ce în Moldova primează nume de familie precum Amarghioalei,
Asandei, Asavetei, Amariei, Acatrinei, Ailoaiei, Amălăncei, Avadanei etc.,
explicația fenomenului este simplă: multe femei rămâneau vădane, victime
colaterale ale războaielor sau ale conflictelor locale. Dintotdeauna, Moldova a
fost scut în calea hoardelor năvălitorilor barbari veniți dinspre Răsărit. Cu
cât creștea numărul copiilor orfani și al femeilor rămase fără bărbați, cu atât
erau mai puțini soți și tați.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Datorită acestei stări de fapt, cea de-a
șaptea poruncă din faimoasele Table ale lui Moise „Să nu preacurvești” avea un alt
sens acolo și era foarte apreciată de unele creștine prin gradul de toleranță
sau de îngăduință.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Revenind la această categorie de nume, o
altă justificare este aceea că doar apartenența maternă era cunoscută și
recunoscută. Deși frați, unii plozi erau blonzi cu ochi albaștri, alții mai
tuciurii, cu pomeții lați și cu ochii oblici, aproape lipiți, ca la puii de mâță.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Chiar dacă mai rar, se întâmpla uneori
să moară, înainte de vreme, femei tinere, mame ale mai multor copii – nu în
războaie, ci din cauza bolilor, a ignoranței sau a lipsei asistenței medicale.
Orfanii rămâneau astfel doar în grija taților, nevoiți să preia și atribuțiile
mamelor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Naghia s-a prăpădit repede pe vremea
cotelor, care erau mai mari decât recoltele, după ce a mâncat mămăligă făcută
din porumb mucegăit și s-a îmbolnăvit de pelagră. Penicilina nu apăruse încă,
iar sărmana femeie i-a lăsat pe cei patru băieți pe capul bărbatului ei, Ioniță
Roatăstrâmbă, să se descurce cum o putea. Cu toate că băieții erau deja mari,
tatăl vădăoi nu conta prea mult pe sprijinul sau ajutorul lor la treburile
casei. Decât să le explice de fiecare dată pe îndelete ce și cum trebuie făcut,
mai bine se apuca el și ducea până la capăt acel lucru. Având atâtea probleme
și griji, i se întâmpla de multe ori să înceapă să deretice ceva, după care îi
venea în minte sau observa o altă treabă, ce aștepta de multă vreme să-i vină
rândul și trecea de la una la alta fără a le izbăvi, vorba ceea: „Pornea cu
graba și se-ntâlnea cu zăbava”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-o seară, nemaiștiind ce să le pună
pe masă băieților, s-a gândit să taie o găină din care să facă o oală cu zamă.
Chiar în timp ce tăia gâtul condamnatei, a simțit că-l taie și pe el durerile
facerii. A lăsat pasărea să se zbată, făcând salturi în aer, țâșnindu-i sângele
din gâtul rămas fără cap și s-a așezat pe vine lângă gard. Naiba știe de unde a
apărut tocmai atunci un câine în fugă, a înșfăcat gobaia decapitată și a
dispărut cu ea la fel de fulgerător după cum venise. Dacă n-ar fi rămas la
locul sacrificiului cuțitul plin de sânge și capul găinii care continua să
deschidă ciocul și să clipească din ochi, ar fi putut crede că a avut o
vedenie. De ciudă, a aruncat singurul organ rămas de la găină în direcția în
care fugise javra și s-a dus să aprindă focul în plita de la focăriță, a pus
ceaunul cu apă și un pic de sare în el pentru mămăligă, urmând să vadă ce a mai
rămas de la ultima masă. Zărind donița, și-a amintit că trebuie mulsă vaca, dar
n-a mai apucat să spună niciunuia dintre feciori să aibă grijă să pună în
continuare hârcuri pe foc. Deși i se părea mai tot timpul că are casa și ograda
pline de copii mereu flămânzi și miorlăiți, atunci când avea nevoie de ei, nu
găsea niciunul, de parcă i-ar fi înghițit pământul, la fel de flămând și el.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Lui Sonel, băiatul cel mare, începuseră
să-i cam ghiorăie mațele pe mai multe voci, creând o polifonie nu tocmai
plăcută, îndemnându-l spre hornoaica din curte, să vadă ce se pregătește la
masa de seară. În plită deja se stingea jarul, iar apa din ceaun era limpede și
nu dădea semne că ar fi avut de gând să fiarbă. A pus o mână de sare în ceaun
și un șomoiog de gunoaie în plită, a
suflat de câteva ori până a apărut din nou flacăra și s-a dus la treburile lui,
cu toate că n-avea niciuna. Pe rând, au trecut pe la plită și ceilalți frați,
împinși de același gol chinuitor și gălăgios din pântece.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De obicei, atunci când se pune de mămăligă,
în apă se aruncă o linguriță de sare, iar pe deasupra se presară o mână de
mălai, care se umflă precum laptele în momentul fierberii apei, semn că se
poate începe adăugarea făinii de porumb și amestecatul cu culișărul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Toți cei patru frați, care au dat
târcoale ceaunului, văzând că apa este limpede ca în fântână, au fost convinși
că lipsea sarea din conținut și fiecare a contribuit cu câte-o porție bună din
acea substanță ieftină, dar fără de care nicio mâncare nu are gust. În cele din
urmă, printr-o contribuție colectivă, mămăliga a căpătat consistența și forma
finală și a fost răsturnată pe măsuța rotundă, joasă, cu trei picioare. Mirosul
aburilor ei a adunat ca sunetul goarnei în armată cele cinci guri flămânde în
jurul mesei. După prima îmbucătură, au rămas toți cu gurile căscate și cu ochii
holbați, uitându-se unii la alții, nu din cauza fierbințelii mămăligii
lipicioase, ci a gustului extrem de sărat. Foamea era mai mare decât exigențele
sau rafinamentele culinare, așa că, în combinație cu borșul de sfeclă și cu corcosul
făcut din buruieni fragede de primăvară sau cu chișleagul rece din oala de lut,
au reușit să dea gata jumătate din mămăliga sărată ocnă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe la miezul nopții, Ioniță Roatăstrâmbă
visa că se află la Treuci și bea apă rece din izvor, dar cu cât bea mai mult,
cu atât îi sporea setea, de parcă ar fi turnat gaz pe foc încercând să-l
stingă. S-a trezit asudat, cu gâtlejul uscat și cu arsuri la stomac. A luat
ceașca de pe masă și a bâjbâit pe întuneric în cele două căldări din tindă să
ia apă. Pe rând, a băgat ceașca până la fundul lor, dar în afara unor sunete de
tablă coclită, n-a obținut nimic. Gălețile erau goale, uscate pe dinăuntru.
Revoltându-se, setea a devenit și mai chinuitoare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Sonel tată, zise el zgâlțâindu-l
puternic de umăr pe feciorul cel mare, du-te dragule până la fântână, ia
căldările și coromâsla și adu apă că mor de sete!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Lasă-mă-n pace, mi-e somn, trimite-i
pe ceilalți, ce, vrei să le fac eu pe toate?! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Alisandre, îngeraș, iartă-mă că-ți
stric somnul, dar în casă nu-i strop de apă și mi se usucă sufletul de sete.
Adu-mi, rogu-te, măcar o căldărușă cu apă de la fântână…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În loc de răspuns, a primit doar un
mârâit, după care mezinul Alisandru s-a întors pe partea cealaltă și și-a
acoperit capul cu oghealul. Nici cu ceilalți doi n-a avut mai mult succes. Fără
să mai stea pe gânduri, Ioniță Roatăstrâmbă a luat ceașca și, așa în izmene și
desculț cum era, s-a dus până la fântâna aflată în afara satului, pe valea
Ișnovățului, la vreo șapte sute de metri de casă. A băut apă pe săturate,
părându-i-se mai bună ca niciodată, iar înainte de a pleca înapoi spre casă a
sorbit mai mult cu de-a sila încă o ceașcă cu apă, pentru a fi sigur că nu va
fi nevoit să mai facă în acea noapte un drum la fântână. S-a întors cu ceașca
goală și s-a culcat la loc mulțumit. Abia a pus capul pe pernă, că Alisandru
l-a întrebat:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Tată, ai fost după apă? Dă-mi și mie
să beau, te rog, că nu mai pot de sete după mămăliga aia sărată!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Vreau și eu, tată, zise Sonel,
ridicându-se în capul oaselor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Apă este la fântână, băieți, luați
ceașca și duceți-vă să beți pe săturate, că așa am făcut și eu…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A doua zi dimineața, când Ioniță
Roatăstrâmbă a zărit jumătatea de mămăligă rece rămasă nemâncată, s-a încruntat
la ea înciudat, de parcă l-ar fi văzut pe cel ce venea să-i răscolească siacul,
podul casei și zămnicul, pentru a-i lua cotele obligatorii, și a început să dea
mărunt din buze. Primul impuls a fost să ia mămăliga și s-o azvârle cât colo,
la Samca, așa cum făcuse cu capul găinii tăiate, furată de câine. Dar n-ar fi
fost păcat să o arunce? Cât a muncit el de la arat și semănat, prășit de două
ori, cules, cărat acasă, desfăcat, apoi bătut știuleții cu îmblăciul, dus
grăunțele la moară până să ajungă făină în ceaun… Dacă n-ar fi știut cât de
sărată era, ar fi mâncat din ea și acum. Mai bine s-o dea la găini decât să
facă risipă!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe timpul zilei și-a luat băieții și s-a
dus la prășit la Optprăjini.<o:p></o:p></span></div>
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Intrând seara în ogradă, cu gândul la o
altă mămăligă în care nu va mai pune strop de sare, nu i-a venit să-și creadă
ochilor: peste tot erau numai găini moarte, cu picioarele în sus și cu
ciocurile căscate, cu ochii încremeniți exprimând nedumerire, de parcă și-ar fi
dat sufletele întrebându-se cu ce au greșit ele pe lumea asta, de au avut parte
de o moarte atât de cumplită.</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Chitac Marcel, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj36yqDJdbFEul8W9LKXPavafDS-5tjDjieWqdhJ-bAnZK3SXTSj90kGbWC9WUsPF4k6G_lPXi4q56Lvtr73GBMOU6cbFBUODGsfWp6_lFCvZZR-otqC1Gb7keIZkvUbMsXDZYKnZl8eFM/s1600/DSC06763.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj36yqDJdbFEul8W9LKXPavafDS-5tjDjieWqdhJ-bAnZK3SXTSj90kGbWC9WUsPF4k6G_lPXi4q56Lvtr73GBMOU6cbFBUODGsfWp6_lFCvZZR-otqC1Gb7keIZkvUbMsXDZYKnZl8eFM/s1600/DSC06763.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-91905942066438657482015-03-26T20:06:00.000+02:002015-09-11T21:33:59.678+03:00GHEORGHE EIȘICE<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4-keV0EvKheu1u9qWqiDb8hJYKrHwmHZSl_eYVMNTBwvyDl3CWrlC421N8yoS1DTeqMTcyOfqzcbiBJgE3FWUakUVbwt38ZtUyl228FFFLy5FuRT1DYFym-E_JdXiTtO7HLqr_3ad2Ms/s1600/DSC07074.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4-keV0EvKheu1u9qWqiDb8hJYKrHwmHZSl_eYVMNTBwvyDl3CWrlC421N8yoS1DTeqMTcyOfqzcbiBJgE3FWUakUVbwt38ZtUyl228FFFLy5FuRT1DYFym-E_JdXiTtO7HLqr_3ad2Ms/s1600/DSC07074.JPG" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Până la sfârșitul Celui de-al Doilea
Război Mondial, când rușii ne-au luat Basarabia, oamenii din Horodiștea,
Crăiniceni, Rediu și Rădăuți-Prut mergeau mereu la cumpărături sau cu marfă de
vânzare la Lipcani, pe atunci un târg prosper cu piață, iarmaroc, ateliere
meșteșugărești, cârciumi și prăvălii, ce colcăia de negustori evrei, armeni,
poleaci și, bineînțeles, români.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Gheorghe Lozniță s-a dus și el într-o
duminică, trecând podul între Rădăuți-Prut și Lipcani, să vândă niște pielicele
de miel și să cumpere cu banii luați pe ele o cotiugă. S-a tocmit mult și când
a vândut, și când a cumpărat, că așa se face negoțul, dar înainte de a se
întoarce acasă, după ce a băut și aldămașul, simțea că-i crapă bășica de plină
ce era și trebuia să se ușureze undeva. Peste tot însă forfotea de lume multă,
de tot felul. A umblat la nimereală pe mai multe ulițe, trăgând cotiuga după
el, lipind genunchii unul de celălalt când se oprea. A găsit în cele din urmă o
potecă mai dosnică pe care nu se vedea în acel moment nici țipenie de om. S-a
apropiat de un gard și i s-a părut o veșnicie până a curs tot lichidul din el,
de parcă izvora și nu se mai termina. Nu se auzea decât scheunatul unui câine
din apropiere, ce-și plângea soarta, iar de pe o stradă alăturată, penetra
vocea goarzei anunțând sosirea circului peste o săptămână și măsurile ce se
impun pentru ca lipcănenii să nu întărâte lighioanele sălbatice. În caz
contrar, „primăria nu răspunde!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Asta i-a amintit de perioada când el era
cătană în Ardeal, la Oradea. Înainte de a participa cu tot contingentul lui la
tragere, la poligonul de lângă un sat din preajmă, goarza sau crainicul
primăriei de acolo umbla pe ulițele principale, oprindu-se din loc în loc și
strigând cât putea de tare:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">„Alo, alo, băgați de samă, mâine vine
cătanele cu pușcaletele și face tragere și pe cine pușcă, pușcălit rămâne!
Cătanele n-au bai, primăria nu răspunde! Fetele mari, țineți-le acasă, pentru
că cătanele sunt hămesite, cum le prinde, cum le hâte! Cătanele n-au bai, primăria
nu răspunde!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Tocmai când savura sentimentul
eliberării de o grea și neplăcută povară, a simțit că-l bate cineva pe umăr.
S-a întors tresărind speriat și a dat nas în nas cu un jandarm imberb și foarte
spilcuit în uniformă nouă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ce faci aici, bădie? Nu ți-e rușine,
te piși în public pe gardurile oamenilor? Pe drum mai trec femei și copii, ce
exemplu le dai celor mici? Să știi că o să te amendez pentru asta. Cum te
cheamă? întrebă jandarmul, în timp ce-și scotea un carnețel și-un creion din
buzunar.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Gheorghe, ei și ce?! răspunse
contravenientul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- De unde ești?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Din Crăiniceni, ei și ce!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Am înțeles cum te numești, te-am
întrebat doar unde locuiești. O să primești amenda acasă, să te înveți minte
cum să te porți în societate, în public, nesimțitule!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În acele vremuri încă nu apăruseră
actele de identitate, iar pe de altă parte Gheorghe Lozniță avea din copilărie
un tic verbal cu care cei din sat se obișnuiseră:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Unde mergi, Gheorghiță?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- La mămuca, ei și ce?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ce mai faci, bre, Gheorghe?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Stau și mă uit la lumea care trece pe
drum, ei și ce?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Bună seara, bădie Gheorghe!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Sara bună, ei și ce?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cât timp și-a făcut stagiul militar, în
prima perioadă de cătănie, a mâncat multă bătaie de la căprari și de la ofițeri
din cauza acestei metehne, până când toți au obosit și s-au plictisit bătându-l
sau băgându-l la carceră. L-au lăsat în plata Domnului când și-au dat seamă că
la orice întrebare sau comandă adresată, el răspundea întotdeauna cu „ei și
ce?!” la sfârșit și că n-o făcea în mod intenționat. Ce-i drept, le-a trebuit
vreun an și jumătate ca să înțeleagă fenomenul. Noroc că Gheorghe Lozniță ținea
la bătaie și la batjocură.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După pățania din Lipcani, jandarmeria de
acolo a primit de la primăria din Horodiștea răspuns la acea amendă că în
comună nu există nimeni cu numele Gheorghe Eișice.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">La începutul colhozului Gheorghe Lozniță
avea deja peste șaizeci de ani și-l cam dureau picioarele, nu mai putea munci
la câmp, mergea greu, dar nici nu avea stare să stea acasă. Pe timpul verii se
angaja ca paznic la grădina de legume a colectivului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-o zi de toamnă, vreo patru
copilandri din sat s-au dus să fure harbuji. Paznicul i-a văzut din locul unde
stătea la pândă și s-a furișat mergând târâș, printre foștarii de curechi, după
cum învățase în armată, pentru a se putea apropia cât mai mult de ei
neobservat. Oricum, n-ar fi putut alerga să-i prindă, din cauza durerii și
înțepenelii picioarelor. Micii hoți l-au zărit abia când el era la doi pași de
ei. Speriați, au zbughit-o la fugă. Unul, mai mic, împiedicându-se într-un
lujer de harbuz, a căzut cu fața în țărână, având mâinile ocupate cu prada la
care n-a vrut să renunțe. A început să-i curgă sânge din nas și l-a apucat
plânsul, mai mult de frică decât de durere. Gheorghe Lozniță a încercat să-l
ogoiască, ștergându-i nasul și l-a asigurat că nu-i face nimic dacă-i scrie pe
o bucată de hârtie cine erau ceilalți „infractori”. Cu toate că era analfabet,
Gheorghe Eișice avea întotdeauna la el un creion și o bucată de hârtie,
singurele lui instrumente de lucru. După ce și-a mai venit în fire, hoțul de
harbuji i-a scris trei nume pe hârtia mototolită, apoi i s-a permis să plece.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Seara, la sediul gospodăriei colective,
la ședința prezidată de președintele colhozului, unde se făcea analiza acelei
zile de lucru, paznicul bostănăriei a prezentat lista cu hoții care prăduiau
grădina de legume. Președintele a citit-o mai întâi în gând, a început să râdă
singur și l-a întrebat pe Gheorghe Eișice:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ești sigur că ăștia trei au furat azi
harbuji?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Foarte sigur, tovarășe președinte,
complicele lor le-a scris numele, ei și ce?!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Deci aceștia sunt hoții pe care
trebuie să-i amendez: Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Vlad Țepeș…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-83267991290072647962015-02-16T18:27:00.001+02:002015-02-16T18:29:12.948+02:00ASPĂZOIUL<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Aspazia nu purta niciodată rochii,
fuste, basmale, ci doar pantaloni, pălării ori căciuli bărbătești, avea un mers
greoi, apăsat, ca de cioban și vocea răstită, bolovănoasă. Ar fi câștigat orice
concurs la înjurat sau la fluierat cu degetele-n gură. Umbla toată ziua cu
căruța cu cai și încărca sacii plini cu ușurința cu care alte femei împleteau
colțuni la iglițe. Se simțea în largul ei în compania celorlalți căruțași, atât
la lucru, cât și la cârciumă, singurul loc unde se spovedea și se împărtășea.
Din această cauză, toată lumea în sat îi zicea Aspăzoiul, ceea ce nu părea să o
deranjeze deloc.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În ciuda aparențelor, Aspăzoiul avea și
ea un bărbat. Nu era cununată cu Ion Opalcă venit din Rediu, care ducea o viață
discretă și rar era văzut în lume. Mulți oameni din sat nici nu știau cum
arăta. Suplu, cu picioarele în X, el mergea precum manechinele pe podium, cu
pași împleticiți și mișcări ale mâinilor foarte grațioase, parcă îndelung
studiate, arborând mereu un zâmbet galeș, blajin, ce i se întipărise pe figură
ca o mască. Aproape la orice întrebare răspundea etalând acel zâmbet, clipind
des din genele lungi, răsucindu-și capul în stânga și în dreapta, încât fiecare
înțelegea ce-i convenea din răspunsul său. Nu se prea știa care erau
preocupările sau îndatoririle lui casnice, pentru că nu primea musafiri și nici
nu făcea vizite. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cu toate că nu era prea clar care din ei
era bărbatul și care femeia, cei doi au avut un copil, pesemne născut de ea, de
Aspăzoiul, dar să nu mă-ntrebați cu cine semăna și nici dacă era băiat sau fată,
acesta prăpădindu-se la scurt timp după venirea sa pe lume.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Aspăzoiul a trăit mulți ani într-o
armonie neafectată de nimeni și de nimic cu Ion Opalcă, căruia oamenii din sat
îi ziceau simplu Nică, iar răutăcioșii începuseră să-l numească Nica sau
Ninica. Ea își îndeplinea cu vrednicie îndatoririle de căruțaș, cosaș sau
tăietor de lemne, iar el ținea casa curată și o aștepta cu mâncare caldă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pentru prima dată de când conviețuiau,
cei doi au primit o invitație din partea unor rude apropiate de-ale ei să
participe la nunta fiului lor. Această invitație a însemnat pentru Aspăzoiul o
trezire dintr-o stare de lentoare, din rutina care-o făcuse până atunci să
creadă că viața ei era cât se poate de firească, că nici nu ar fi putut trăi
altfel sau că nu și-ar fi dorit altceva ori mai mult de atât. Abia atunci a
realizat că nu fusese dusă la altar îmbrăcată în rochie de mireasă, nu se
simțise importantă sau deosebită nici măcar o zi, că trăia cu Nică fără cununie
și că-și petrecea mai multă vreme cu caii și căruța decât cu cel ce-i era
concubin. Aproape că nici nu-și amintea în acel moment cum arăta la lumina
zilei omul de lângă ea, ce pantaloni purta sau ce culoare aveau cămășile lui.
Pleca dimineața în zori cu căruța la lucru și se întorcea seara târziu acasă,
ocupându-se mai mult de cai decât de omul ei. Până și noaptea în pat simțea
drâgâitul căruței cu roțile din lemn prinse în șină de fier și vorbea prin
somn, zicând: „Prrr! Țuric! Dii, dalacii dracului!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Vestea că va lua parte la o nuntă a fost
pentru ea ca ieșirea dintr-o pâclă deasă, ca o străluminare „pe drumul
Damascului”. Neștiind când sau dacă se va ivi și o altă ocazie, și-a propus să
nu se facă de rușine în fața satului, să strălucească la nuntă mai ceva ca
mireasa. Poate că după acest eveniment, lumea își va schimba impresia despre ea
și, în loc de Aspăzoiul, îi va zice cu respect, admirație și simpatie Aspăzica.
Cum bani avea destui din munca ei, neavând în schimb timpul necesar sau
tentația de a-i cheltui, s-a dus în ajunul nunții la Darabani, pentru a face
cumpărăturile și pregătirile necesare. Și-a ales de la chiloți fini, sutien,
ciorapi din cei lungi, cu dungă la spate
– lucruri pe care nu le mai purtase până atunci, doar auzise despre ele sau le
văzuse la alte femei – până la o rochie
de stambă cu multe flori mașcate pe ea, pantofi de lac cu fundă și o poșetă.
Tocmai se pregătea de întoarcere, dar s-a gândit că ar fi bine să-și pună și
părul pe moațe la coafor. I-a povestit coafezei, care a privit-o ca pe-o
ciudățenie, pentru ce se dichisea atâta. Încurajând-o, aceasta i-a spus că o
femeie coafată, dar fără unghii și buze roșii ar arăta ca o nuntă fără lăutari.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ardea de nerăbdare să ajungă acasă.
Exact cum și-a dorit, Nică al ei nu era prin ogradă și nici în casa cea mare,
unde a intrat pe furiș, să nu fie observată și a-nceput să-și lepede în grabă
hainele care acum i se păreau oribile, respingătoare. Mai greu i-a fost să se
echipeze cu cele noi, neobișnuite pentru ea. Când a fost gata și s-a privit în
oglindă spre a vedea schimbarea la față, nu s-a mai recunoscut. Deși de obicei
se ținea tare în orice situație, acum era cât pe ce să leșine. O treceau toți
fiorii, inima îi bătea nebunește și cu cât se sucea și se răsucea mai mult în
oglindă, parcă o lua cu amețeală și frisoane. Dintr-o dată, se vedea și se
simțea ca o femeie adevărată sau ca un bărbat în urma unei operații de
schimbare de sex. Cum a putut trăi până atunci într-o stare de apatie, de
inconștiență sau de neglijență și indiferență totală față de propria persoană,
asemenea unui animal de povară, resemnat în hamul sau în jugul său? O fi trecut
destul timp de când stătea la oglindă, încercând să se obișnuiască cu noua ei
înfățișare. Și-a revenit abia când a văzut în aceeași oglindă, în spatele ei
chipul năuc, prostit, cu gura întredeschisă a lui Nică Opalcă. Radiind de
fericire, Aspazia s-a întors pe vârfuri spre bărbatul ei și l-a întrebat cu o
voce suavă, feminină:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ei, ce zici, îți place cum arăt?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După ce și-a recăpătat graiul, silfidul
Nică s-a repezit ca turbat la ea, i-a încleștat amândouă mâinile-n gât,
strângând cu o putere nebănuită și a început să țipe pe un ton pițigăiat:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Tu nu ești muierea mea! Arăți ca o
stricată, ești Diavolul! Piei, Satano!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%; text-indent: 35.4pt;">Simțind că se sufocă, Aspăzica i-a pus
și ea mâna stângă în beregată, iar cu dreapta l-a înșfăcat de coaie, strângând
cu toată forța ei de căruțaș. L-a ridicat apoi deasupra capului până-n tavan și
l-a trântit de podea cu o bufnitură înfundată, stârnind colbul din covor. Nică
a icnit scurt, s-a întins de trei ori ca râma, încercând fără succes să tragă
aer în piept și a rămas inert, ca un sac cu cartofi, cu ochii bulbucați, gura
deschisă și strâmbă. Pe limba care-i atârna sângele curgea ca pe jgheab.
Zâmbetul galeș-blajin a dat bir cu fugiții, reușind să dispară pentru
totdeauna, lăsând în urmă un rânjet hidos.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Chitac Marcel, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBD4yMqbhikIwCGTQXoAd1hUOQA4Fe16n6o-4krr6EV5dafXGRijVkMzA0hLg4eF4fd-qQ04xOz5wUlvQQ9C4_-3ZtJotmSJycJc6ZGqzytZ1iOSY0uKzL3rCpc3hdhbRSEuzVATqAsws/s1600/DSCN0080.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBD4yMqbhikIwCGTQXoAd1hUOQA4Fe16n6o-4krr6EV5dafXGRijVkMzA0hLg4eF4fd-qQ04xOz5wUlvQQ9C4_-3ZtJotmSJycJc6ZGqzytZ1iOSY0uKzL3rCpc3hdhbRSEuzVATqAsws/s1600/DSCN0080.JPG" height="239" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-46119479518224412562015-02-13T21:28:00.000+02:002015-05-03T19:16:03.179+03:00NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0pt; text-indent: 35.4pt;">
<br />
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">În seara din ajunul sărbătorii Sfântului
Apostol Andrei, unele fete nemăritate se grăbeau să pună câte un cățel de
usturoi la tocurile ușilor și ferestrelor, ca nu cumva să intre strigoii în
casă noaptea și să le tulbure somnul, să poată visa liniștite, după ce au
așternut și fire de busuioc sub pernă, spre a li se arăta în vis viitorul mire.
Altele, mai nerăbdătoare, mergeau în puterea nopții legate la ochi până la gard
și puneau mâinile pe pipăite pe un stâlp de lemn care susținea gardul, ales la
întâmplare, cum se nimerea. Dacă stâlpul era drept și zdravăn, așa urma să fie
și cel hărăzit ca soț, iar dacă lemnul stâlpului avea strâmbături, cioturi și
se mai și clătina, prevestea că biata fată se va mărita cu un ghebos, c-un
șontorog, c-un bâlbâit, un cepeleag sau, și mai rău, doamne ferește, cu unul având
toate aceste defecte la un loc.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cele mai puțin mofturoase voiau să afle
doar cât de repede se vor mărita, indiferent cum va arăta cel ursit. Pentru
asta, intrau pe întuneric în țarcul oilor, prindeau una care le ieșea în cale,
cu o mână o țineau de lână, cu cealaltă o căutau între picioarele din spate.
Când dădeau peste țâțe, își luau gândul de la măritiș încă un an. În schimb, fetele
care aveau norocul să nimerească berbecele și îi țineau în podul palmei
fuduliile, se măritau negreșit.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Flăcăii cunoșteau și ei aceste obiceiuri
și se duceau la lăsarea întunericului să ungă stâlpii gardurilor de la casele
unde erau fete mari cu șmil, funingine sau chiar cu alte materii, despre care mai
bine nu mai pomenesc. Alții se amestecau printre oile din gospodăriile fetelor
umblând în patru labe, îmbrăcând cojoacele pe dos și fără izmene, așteptând să
fie drămăluiți și mângâiați pe taramboașe. În noaptea cu pricina se spunea că
din anumite morminte ies strigoi care bântuie casele. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">După ce au băut câteva pahare cu țuică
sau cu vin, câțiva feciori din sat s-au apucat să pună rămășag pe bani că pe ei
nu-i sperie poveștile despre strigoi și că se încumetă să meargă la miezul
nopții în cimitir. Spre a dovedi că a fost într-adevăr acolo, cel ce paria
trebuia să bată un cui într-o cruce anume. Visarion Povidlă a făcut prinsoare
pe o sută de lei că are destulă bărbăție în el pentru asemenea ispravă. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Cerul era acoperit cu trei rânduri de
nori, era o noapte ca smoala încât puteai să-ți bagi degetele-n ochi. Mai bătea
și vântul, producând zgomote ciudate, care te făceau să tresari la fiecare pas
și începuse să burnițeze mărunt, ca prin sită, apoi stropii de apă s-au
transformat în măzăriche și-n lapoviță.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Când Visarion Povidlă a împins poarta de
la curtea bisericii, unde era și cimitirul, aceasta a scos un scârțâit jalnic,
prelung, ca un scheunat de câine flămând și oropsit, călcat pe coadă. Pe timpul
zilei ar fi nimerit și cu ochii închiși mormântul lui Iordache Avatavului,
despre care se spunea că n-ar fi murit de moarte bună, ci că-i făcuse felul
Mochiu Jitărașu, ibovnicul neveste-si Marghioala. Din cauza beznei, încerca să
holbeze ochii cât putea de tare, că-l dureau deja și avea impresia că-i ies din
orbite, cât cepele de mari, dar degeaba. Abia zărea ici-colo câte-o cruce albă,
ce fusese dată nu de mult cu var. S-a împiedicat și a căzut de mai multe ori;
ultima oară i-a sărit căciula din cap și n-a mai găsit-o, deși a umblat în
patru labe, căutând-o vreo jumătate de ceas. Ar fi vrut să renunțe la nebunia
asta, dacă s-ar fi ales doar cu pierderea pariului. Știa însă că ceilalți
flăcăi tocmai asta așteptau și nu dorea să le dea apă la moară, ca să râdă de
el și să-l beștelească în fel și chip un an de zile. După ce a mai bâjbâit
printre morminte, ciulind urechile la fiecare foșnet, uitându-se mereu împrejur,
cu toate că nu vedea nimic, s-a oprit în dreptul unei cruci, care, chiar dacă
n-ar fi fost cea căutată, le putea dovedi a doua zi celorlalți că a ajuns până
acolo. A scos ciocanul și cuiul din buzunarul cojocului și, în timp ce pipăia
crucea de lemn, ca să fixeze cuiul, acesta i-a scăpat printre degetele amorțite
de frig. S-a așezat în genunchi, palpând pământul din fața sa cu amândouă
mâinile. În sfârșit, l-a găsit și s-a grăbit să-l bată cu ciocanul și să spele
putina, părăsind acel loc înfricoșător. Inima îi bătea ca în pieptul unui
iepure fugărit de câini. Vrând să isprăvească ce avea de făcut, din cauza
agitației, a întunericului de nepătruns și a fricii ce-l paralizase, și-a dat
cu ciocanul peste un deget, iar frigul i-a amplificat durerea, de a văzut stele
verzi. A scos un urlet prin care vroia să se elibereze nu numai de suferința degetului
zdrobit, ci și de toată spaima acumulată până la limita suportabilului. A
aruncat ciocanul la întâmplare cu furie, cât mai departe de el, de parcă
ciocanul ar fi fost de vină, s-a ridicat brusc în picioare, s-a întors cu fața
către ieșirea din cimitir, aplecându-se cu tot corpul înainte. Atunci, a simțit
că cineva îl ține de poala cojocului, nelăsându-l să plece. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Ceilalți prieteni l-au așteptat toată
noaptea bând, făcând glume și râzând pe seama lui. În zori și-au zis că numai
gura era de el, că era un fătălău fricos care, în loc să meargă în cimitir, a
plecat acasă și s-a culcat, încercând să-i păcălească.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Dimineața, când aproape toată suflarea
satului s-a dus la biserică să-l prăznuiască pe Sfântul Apostol Andrei, cel
dintâi chemat, ocrotitorul tuturor românilor, l-au găsit pe Visarion Povidlă
căzut mort în fața crucii lui Iordache Avatavului, având capul descoperit, cu
părul albit, ridicat ca țepii unui arici, confundându-se cu puțina zăpadă ce se
așternuse pe timpul nopții, și cu poala cojocului prinsă de un cui bătut în
cruce.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></div>
</span>© Marcel Chitac, 2015</div>
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwbU_qWFNQ-lr_MzKUqZScbq1cc8mGtxOJqWK_d4GpUp1SI13I6oXWTbtjW3FU2AcaCAgIFo8X-A_kRbomI_9WaGJ3BVrsrA04u9hyphenhyphen4ndh4w8IRUg9PTaLP2Jxcou6Cc60BJDS1rW_kxE/s1600/DSC07189.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwbU_qWFNQ-lr_MzKUqZScbq1cc8mGtxOJqWK_d4GpUp1SI13I6oXWTbtjW3FU2AcaCAgIFo8X-A_kRbomI_9WaGJ3BVrsrA04u9hyphenhyphen4ndh4w8IRUg9PTaLP2Jxcou6Cc60BJDS1rW_kxE/s1600/DSC07189.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-2076697672317364792015-02-12T19:25:00.000+02:002015-09-11T21:36:16.323+03:00BICICLETA DE LEMN<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Inventatorii din toate timpurile – de la
cei care au descoperit focul, acul, arcul sau roata până la părinții motoarelor
și a mașinăriilor de tot felul – au fost niște oameni leneși sau, mai delicat
spus, comozi. Disprețuind munca ce implica efort fizic, au încercat să-și facă
viața mai ușoară, punând acele drăcovenii să facă treabă în locul lor. Asta nu
înseamnă că toți leneșii sau puturoșii care fac umbră pământului degeaba sunt
și mari inventatori. Dacă ar fi așa, lumea ar arăta cu totul altfel.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mihai Condurache a făcut cele patru
clase la școala din sat și ar fi mers la învățătură mai departe, numai să nu-l
ia tătâne-său la muncă la câmp. N-a fost să fie așa cum își dorea el și a rămas
tot restul vieții robul pământului și robul lui Dumnezeu. Spre deosebire de
ceilalți truditori, care atunci când aveau de făcut o muncă își suflecau
mânecile, scuipau în palme, ziceau „Doamne-ajută!” și se opinteau icnind,
gâfâind, asudând sau chiar înjurând, invocând tot vocabularul bisericesc, Mihai
Condurache chibzuia mult înainte de a se apuca de o treabă. Uneori chibzuia
atât de mult, că-i trecea vremea acelui lucru și nu mai era nevoie să fie
făcut. Era preocupat întotdeauna să facă în așa fel încât, cu un efort minim
rezultatul să fie maxim. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ca să nu scape iar buruienile în
păpușoi, cum s-a mai întâmplat în anii din urmă, chibzuind și iar chibzuind,
pentru prășit și-a confecționat un scaun cu rotile și, în timp ce înfigea sapa
în pământ, tăind rădăcinile buruienilor hulpave, trăgea de coada sapei,
propulsând vehiculul înainte. La acest cărucior avea atașată și o umbrelă, care-l
proteja de soarele dogoritor. Bineînțeles, cei ce-l vedeau râdeau de el zicând
că-i nebun sau din cale-afară de leneș. Întotdeauna prostul râde de ceea ce nu
pricepe, crezând că lumea se rezumă doar la cât poate cuprinde mintea lui
puțină. Când unii au văzut pentru prima oară o femeie mergând pe bicicletă –
era cucoana Adela, mama popii Onofrei și a lui dom’ Fănucă felcerul – au râs de
s-au prăpădit, ținându-se cu mâinile de burtă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Tot pentru a economisi efortul,
originalul inventator a făcut o gaură pătrată în peretele despărțitor dintre
cuhnie și camera de locuit, prin care trecea o bandă rulantă ce transporta
mâncarea și tacâmurile puse de nevastă-sa la un capăt, până pe masă, la
celălalt capăt, deși distanța nu depășea trei metri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mihai Condurache s-a însurat târziu,
abia pe la patruzeci de ani. Într-o zi de târg, o țigancă oacheșă întâlnită în
piață la Darabani s-a oferit să-i citească în palmă ca într-o carte, prevestindu-i
viitorul numai pentru un gologan. Nu că ar fi crezut în vrăji, descântece,
ghicit, în dezlegări sau legări, mai ales când avea de-a face cu o purtătoare
de multe fuste înflorate, dar s-a gândit că merita să se distreze oleacă. Nici
n-a desfăcut bine palma, că moneda a dispărut, fără ca el să simtă cea mai mică
atingere.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ia spune-mi, frumoaso, când o să mă-nsor
cu fata boierului Văsescu!?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Luându-i mâna lui într-a ei, după ce i-a
stuchit de trei ori în palmă, ghicitoarea a început să turuie ca o meliță, că
abia se înțelegea ce spunea:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Înaltule, brădosule,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Neam sărăcăciosule,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mult muncești,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Puțin agonisești.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Te-ai sculat într-o dimineață,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe negură și pe ceață,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ai mers pe-un drum, pe-o cărare,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ai călcat într-o gălbinare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mai bine-o mâncai<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Decât o călcai!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Hai, mai pune-un ban aici ca să-ți
ghicesc mai departe, că altfel nu s-arată sămnili!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Vezi, să nu-ți las eu niște sămni pe
schinare, de-o să mă pomenești!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Poate că ar fi rămas holtei toată viața,
dacă nu i-ar fi pus la cale cineva o farsă. Mătușa Fevronia, mama lui, începuse
să se plângă la toată lumea că feciorul său a ajuns flăcău tomnatic și, cu
toate că ea, o femeie vădană, sărmană, i-a făcut o casă nouă la șosea, el tot
pe capul ei stă. I s-a jeluit odată și lui Toader Văduvoiu care, în ciuda numelui
moștenit, era om însurat, gospodar la casa lui, doar că-i plăcea să se țină de
șotii, să șuguiască. După ce a ascultat-o pe bătrână povestindu-i cu lacrimi în
ochi despre marea durere ce-o avea pe suflet, ștergându-și lacrimile și mucii
cu-n colț al basmalei legate într-un nod făcut sub bărbie, acesta, înțelegând
gravitatea situației, i-a promis femeii: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Ascultă, mătușă Fevronia, pun rămășag
cu oricine, pe orice, că eu o să-l fac pe Mihai al matale să se-nsoare până la
sfârșitul săptămânii ăsteia. Dar, pentru efortul meu, eu cu ce m-aleg? întrebă
Toader în glumă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Îți dau ce vrei mata, uite, ai să
primești de la mine o găină, pe cea mai frumoasă și deșteaptă, pe Boghița,
porumbaca cea cu gâtul gol și cu coc, dacă o să se-ntâmple minunea asta, că
mare și milostiv este Dumnezeul nostru!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Toader Văduvoiu avea păstrat ca amintire
biletul de permisie din armată, când a fost pentru scurt timp acasă să-și vadă
părinții. S-a chinuit să spele cu leșie scrisul de pe el, păstrând doar urma
ștampilei. Pe acea bucată de hârtie, a scris de mână cu creion chimic, cu
litere de tipar, următorul text:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">ADUCERE LA CUNOȘTINȚĂ: PRIMARUL COMUNEI
HORODIȘTEA A HOTĂRÂT CA ACEASTĂ CASĂ CARE NU ESTE LOCUITĂ DE NIMENI SĂ FIE DATĂ
ÎN FOLOSINȚĂ NUMITULUI PAVĂL HUȘTIUC TATĂ A CINCI COPII FĂRĂ MAMĂ CĂRUIA I-O
ARS CASA PÂNĂ ÎN TEMELII ȘI O RĂMAS SUB CERUL LIBER.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Înștiințarea, cu o ștampilă
indescifrabilă pe ea, a lipit-o pe ușa casei noi a lui Mihai Condurache. În ziua
următoare, după ce a citit „actul oficial” cu groaznica veste, flăcăul tomnatic
a împrumutat un suman nou, o căciulă de astrahan și cizme de piele de la
Pintilie Prepeliță, pentru a arăta a fecior de om gospodar și s-a dus pe jos,
peste câmp, în satul Bivol, unde nu-l cunoștea nimeni. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pe seama denumirii satului Bivol se
scorneau tot felul de glume. Din această cauză, pe vremea comunismului i s-a
schimbat numele în Viișoara.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cică un șugubăț se întâlnește cu două
femei pe drum și o întreabă pe cea mai în vârstă:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- De unde vii mătușă? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Iaca, am fost cu fata la Bivol.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Înseamnă că fata matale are perja
umflată și umblă după buhai. Ia, spune, cum a fost, a stat cuminte, s-a jiștit
sau trebuie s-o mai duci o dată?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ajungând acolo pe înserat, Mihai Condurache
l-a întrebat pe primul sătean care i-a ieșit în cale la ce case sunt fete de
măritat. A intrat în prima casă indicată, unde ardea pâlpâind o lampă cu gaz,
cu sticla afumată de la fitilul ieșit prea sus din bucică și care producea mai
mult fum decât lumină. Poate că din această cauză, cel venit în pețit nu-și
dădea seama care dintre cele două femei, ale căror siluete abia se zăreau în
întunericul odăii, era fata și care mama fetei. Neștiind cui să i se adreseze,
a început să-și spună pe scurt biografia, cu înflorituri, mărturisindu-și
intenția care l-a făcut să-și ia inima-n dinți și să capete îndrăzneala de a le
călca pragul casei la ceas târziu de seară, fiind și străin de sat. Vorbea
ținând capul mai mult plecat în jos, lipsindu-i obișnuința unor astfel de
ceremonii sau discursuri. Cele două creștine și-au revenit repede din
buimăceală, mai ales că fata era și ea de mult trecută de vremea măritișului și
își pierduse nădejdea că o va mai întreba cineva vreodată de sănătate, așa că
au acceptat cererea pe loc, bucuroase nevoie mare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În aceeași seară, logodnicii s-au întors
la Crăiniceni și s-au instalat în casa cea nouă, unde au aprins lampa și focul
în plită, punând din când în când pe foc paie ude, care scoteau mult fum pe
hogeag, să vadă toată lumea că acolo locuiește deja cineva și că nu-i casă
pustie. Abia a doua zi, pe lumină, Mihai Condurache a observat că viitoarea lui
nevastă avea albeață pe un ochi, dar, vorba era vorbă și înțelegerea
înțelegere, iar casa nouă făcea mai mult decât un ochi chior. Și apoi, nici el
nu era ceea ce părea a fi, prezentându-se împopoțonat cu haine bune, luate cu
împrumut.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">După nunta făcută în pripă și după ce
și-a luat menirea de femeie măritată în primire, Filoteia – așa o chema pe
norocoasă – a început și ea să-și arate talentele. Făcea vrăji sau descântece,
luând de multe ori mana de la vacile celorlalți, folosind niște ciucălăi arși
sau tăciuni, ardei iuți, pisați mărunt, mălai amestecat cu ceară de la
lumânările aprinse în biserică în noaptea de Înviere, deasupra cărora scria
prin aer sau desena cu mâna tot felul de semne, bolborosind vorbe ciudate. Din
această cauză, mai ales femeile o ocoleau sau se uitau chiorâș la ea. După ce
că era venetică și chioară, se mai ținea și de rele. Unii credeau în poveștile
astea, alții luau totul în șagă. Când Evdochia lui Neculai Hulub i s-a plâns
odată lui Mihai Condurache că, de unde până atunci, vaca ei dădea câte două
donițe cu lapte la fiecare mulsoare, de trei zile abia dacă mai mulge de la ea
o jumătate de ceașcă, ceea ce înseamnă că, de bună seamă, Filoteia i-a luat mana,
„lua-i-ar Dumnezeu zilele și mânca-o-ar viermii iadului cei neadormiți!”. La
aceste acuzații grave, dar nedovedite, el i-a răspuns în doi peri: „Fii
bucuroasă, femeie, că nu i-a luat mana și lui Neculai al tău!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Primăvara, înainte de a ara, Mihai
Condurache trebuia să care bălegarul din grajdul vitelor, adunat după o iarnă
lungă, până în capătul grădinii, pe o coastă de deal din spatele casei. N-ar fi
fost o treabă ușoară nici măcar pentru bietele dobitoace puse la jug, așa că,
ce s-a gândit? A făcut un sistem de scripeți prin care trecea o funie lungă și,
pe măsură ce el învârtea fără prea mare efort de o coarbă, căruța încărcată cu
bălegar urca dealul încet. Era în culmea fericirii și se bucura ca un copil,
văzând cum atelajul părea că merge singur, iar el învârtea coarba la fel de
ușor ca la șișcorniță. La a cincea cursă, tocmai când încărcătura ajunsese în
buza dealului, funia s-a rupt, căruța a luat-o înapoi la vale, prinzând viteză
tot mai mare, țopăind și hodorogind din toate încheieturile pe la hopuri și
s-a-nfipt în peretele casei, intrând pe jumătate înăuntru, proptindu-se în
patul peste care a basculat o parte din încărcătură. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Norocul sau ghinionul este că, pe cei
cutezători și cu imaginație bogată, cu morbul creației în sânge, eșecurile nu-i
descurajează; dimpotrivă, acestea sunt pentru ei motive s-o ia de la capăt și
să meargă mai departe. Din păcate, în ochii celorlalți săteni, tot ce făcea
dovedea că el suferă de o mare lene, că este un om tare puturos. Din această
cauză, celor ce nu se prea înghesuiau uneori la treabă sau se lăsau pe tânjală,
li se spunea cu dojană sau în batjocură: „Parc-ai fi și tu din neamul
Condurăchenilor!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Gustul pentru invenții l-a ispitit pe
acest creator neînțeles de semenii săi să facă și alte lucruri, cu toate că
unele nu erau foarte utile. A meșterit după capul lui o bicicletă doar din
lemn, lemnul fiind singurul material care se găsea din abundență acolo și era mai
ușor de prelucrat sau de modelat. Când bicicleta a fost gata, pentru a o proba
în mers, s-a urcat pe ea și și-a dat drumul la vale din Deal la Poartă. În urma
lui alergau o hoardă de copii, care chiuiau ca la nuntă și o haită de câini
lătrând, tot alaiul ridicând colbul din drum până la cer, întocmai ca cenușa
dintr-un vulcan în erupție. În ciuda faptului că Mihai Condurache nu pedala
deloc, mergând la vale, bicicleta a prins o viteză înspăimântătoare. Abia
atunci inventatorul ei și-a dat seamă că nu apucase s-o doteze și cu sistemul
de frânare. Până să ajungă în vale, unde s-ar fi oprit singură, bicicleta s-a
dezintegrat în mers, sărind bucăți din ea, ca efect al vitezei, al gropilor din
drum și al lipsei amortizoarelor. Nici biciclistul nu arăta prea bine, după ce
s-a risipit norul de praf și au fost alungați câinii care tăbărâseră pe el ca
pe o pradă răpusă la pământ. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dacă până atunci, cu vehiculele terestre
n-a prea avut succes, trebuia să încerce altceva. Ce-ar fi să confecționeze
niște aripi mari, cu care să zboare? – i-a trecut prin minte într-o noapte de
nesomn. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Aparatul lui de zbor arăta ca un hibrid
între planor și deltaplanul de acum. Era construit din șipci subțiri de brad cu
întărituri de salcâm acolo unde trebuia să aibă rezistența mai mare, multe
sfori și pânză de tort țesută în patru ițe în casă, la stative. După ce
aeroplanul a fost gata, a făcut mai întâi câteva încercări, alergând cu el pe o
pantă lină din Ponoară. În partea din mijloc, acea rudă săracă a avionului avea
un decupaj rotund, prin care intra pilotul până la subsuori și, în loc de tren
de aterizare, își folosea propriile picioare. În timp ce omul cu aripi alerga,
se ridica pentru câteva momente în aer, apoi cobora din nou. Îi mai aducea
modificări sau îmbunătățiri aparatului și a doua zi iar îl testa. Când i s-a
părut că totul este în regulă, iar el și-a însușit tehnicile de bază ale
pilotajului, într-o zi cu vânt potrivit, Mihai Condurache s-a dus pe muchea
Holmului, unde s-a fixat în aparatul lui de zbor, legându-se cu hamuri și
chingi. Sosise ziua cea mare. Tot satul s-a adunat acolo să-l vadă. Unii îl
încurajau, alții, mai cumpătați, voiau să-l convingă să renunțe, pentru că ce
făcea el era sinucidere curată; copiii priveau muți de uimire, nepricepând prea
bine ce se întâmplă, iar babele se închinau, zicând că, pesemne, bietul om este
posedat de diavol, care i-a pus gând rău și vrea să-l piardă. Până și câinii
erau nedumeriți, neștiind dacă să-l mai urmărească și de această dată sau să-l
lase în plata Domnului. Temerarul a privit o vreme hăul ce se deschidea în fața
sa, părând că ezită, a cuprins cu ochii mulțimea adunată, afișând un zâmbet
larg, parcă vrând să spună „Ei, amu, ce-o fi, o fi!”, și-a făcut semnul crucii
și s-a aruncat în gol. Vântul care bate
tot timpul dinspre miază-noapte, ba îl ridica, ba îl cobora, aripile se
înclinau când într-o parte, când în cealaltă. Arăta asemeni unui hultan imens, nehotărât
asupra cărei găini să se repeadă. Până să se dumirească dacă-i aievea sau
visează, zburătorul a văzut Prutul apropiindu-se vertiginos de el. Încercând să
evite o aterizare forțată în apa rece sau, și mai rău, tocmai în partea
cealaltă, în Basarabia, a cârmit brusc la stânga, aparatul a intrat în vrie,
apoi în picaj, prăbușindu-se peste un măr din livada lui Ilie Asavetei. Aripile
imense s-au făcut zdrențe și harțapele, iar discipolul lui Icar a rămas agățat
cu hamurile într-o creangă, căpătând multe julituri pe corp și trei coaste
rupte, bălăngănindu-se în bătaia vântului ca un spânzurat, până au venit unii
mai sprinteni să-l salveze. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În urma acestui accident, Mihai
Condurache s-a mai cumințit, poate și din cauza vârstei, că deși nu-și dădea
seama, demult nu mai era tânăr. Ca să nu mai zică lumea că face doar lucruri
trăsnite, nefolositoare sau chiar periculoase, s-a apucat să conceapă o mașină
de cusut, bineînțeles, tot din lemn. De la asta i s-a dus buhul în tot județul
și chiar mai departe. Într-o bună zi, au venit la el unii de la Muzeul
Etnografic sau de la Muzeul Tehnic, tocmai de la București și i-au cerut să le
dea lor mașina de cusut făcută din lemn, oferindu-i la schimb una nouă din
metal, marca Singer. Mihai Condurache s-a uitat înciudat la ei și le-a zis:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Dacă mașina voastră de cusut se
strică, eu n-am ce să-i fac, pe când, pentru a mea am destul lemn să cioplesc
piese de schimb!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.4pt;">
<br /></div>
<i style="text-indent: 35.4pt;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Post
Scriptum</span></i><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt; line-height: 115%; text-indent: 35.4pt;">. Dintre toate invențiile lui Mihai Condurache, doar
mașina de cusut s-a păstrat, ca printr-o minune, până azi, ea putând fi
admirată la Casa Memorială a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul din parohia
Crăiniceni – </span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">Horodiștea.<o:p></o:p></span></span></div>
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">
<o:p></o:p></span> </div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjphr8hGpi_VNyHWmCwppq5XqBP5IwqD5rIcTT-4aaMLiPkCw6NAcVo0wEkHedxX7M1z_EZ3_OuKa9D4ci3Pcu23ko7CZXFaxNdAIMlzXAa6bOuubLlFoVGsA2e0q86ngzLukHzNhM4TKg/s1600/CUSUT.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjphr8hGpi_VNyHWmCwppq5XqBP5IwqD5rIcTT-4aaMLiPkCw6NAcVo0wEkHedxX7M1z_EZ3_OuKa9D4ci3Pcu23ko7CZXFaxNdAIMlzXAa6bOuubLlFoVGsA2e0q86ngzLukHzNhM4TKg/s1600/CUSUT.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-60247191279616697302015-02-12T19:08:00.000+02:002015-02-12T19:08:19.196+02:00BICĂ<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd0oOWmhy4U_NXj4LAEa5y77F1ZikxrEamNXhCXZF1M6xJiemlHztvNkFnE6eNnnOWp2HtR8LhQBduhH4vbmaQvfO8b-H2XRKHm1-sN10y6OgVP5js2kj5KjHTY3BWFRGkZLCiOcvcQtk/s1600/BICA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd0oOWmhy4U_NXj4LAEa5y77F1ZikxrEamNXhCXZF1M6xJiemlHztvNkFnE6eNnnOWp2HtR8LhQBduhH4vbmaQvfO8b-H2XRKHm1-sN10y6OgVP5js2kj5KjHTY3BWFRGkZLCiOcvcQtk/s1600/BICA.jpg" height="273" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Calul nostru, Mircea, era priponit și
păștea otavă pe valea pârâului, lângă salcia scorburoasă, crescută strâmb,
într-o parte, arătând ca o hoașcă de babă gârbovită cu o sarcină de fân în
cârcă. Și Mircea era deja bătrân și avea la copita piciorului drept din spate
un defect din naștere sau provocat de nepriceperea unui pretins potcovar.
Handicapul lui se vedea doar atunci când trăgea căruța și mergea la trap. La
fiecare pas, făcea o buclă prin aer cu acel picior, precum un dirijor cu
bagheta la finalul unui pasaj muzical fortissimo. Avea același mers ca Pelaghia
lui Chisăliță, ce suferea de o meteahnă asemănătoare. Era și ea beteagă tot la
piciorul drept, după ce bărbatu-său, din cauza beției sau a prostiei, a aruncat
în ea cu un retevei. Noroc că n-a nimerit-o la cap.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar nu despre Mircea, și nici despre
Pelaghia lui Chisăliță voiam să vă povestesc. Era seara, deja se înnopta când
m-am dus la Mircea să-l adap și să-l aduc acasă. Se lăsase roua, aerul era
jilav, greierii și caii-popii cântau prin iarbă, iar broaștele le țineau hangul
în bulhacul făcut în pârâu, pentru pus cânepă la topit. Prin semiîntuneric am
zărit o moviliță neagră în preajma calului. „O fi un mușuroi proaspăt de
cârtiță sau o grămadă de găluște, la fel de proaspete, făcute de Mirciulică” –
mi-am zis întâi. În clipa următoare, acea pată neagră a început să se miște,
scoțând un scâncet ca de copil mic. „Ce-o mai fi și asta?” Spre a mă dumiri, am
făcut câțiva pași în acea direcție, încercând să văd mai bine, de aproape, ce
era acolo. Scâncetul s-a transformat în scheunat și o mogâldeață neagră ca
șmoaga încerca să fugă, speriată, de mine. Abia atunci am observat că era un
pui de câine foarte mic, pe care-l abandonase cineva care o fi vrut să scape de
el, dar n-a avut tăria să-l înece în bulboană. L-am luat în brațe, mângâindu-l
ușor pe cap și vorbindu-i în așa fel încât să-l fac să înțeleagă că nu-i vreau
decât binele. Tremuratul, scâncetele și suspinele lui m-au convins să-l iau
acasă și l-am băgat în buzunar.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Începând din acea noapte, orfanul dormea
doar lângă Mircea care, ca o mamă, avea mare grijă să nu-l calce sau să nu se
culce peste el. Cum fiecare animal din gospodărie avea un nume, trebuia botezat
și el, neapărat. Am început cu litera A și mi-a venit în minte Azor, dar parcă
nu i se potrivea unui cățel așa de mic. Trecând mai departe la B, când am
rostit cu voce tare Bică, ghemotocul negru a ridicat botul, s-a uitat la mine
și a ciulit urechile, iar Mircea a dat de două ori din cap în sus și în jos, în
semn de aprobare, fornăind sonor pe nări.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În timpul zilei, când Mircea mergea la
lucru sau la păscut, Bică își petrecea vremea mâncând sau dormind, ba la soare,
ba la umbră, cu porcul Mitruță. A fost acceptat până la urmă și de Viorica,
stăpâna curții și a podului casei, o mâță neagră cu pete albe, căreia toți
câinii vecinilor îi știau de frică. Niciunul nu avea îndrăzneala să se apropie
la mai puțin de un metru de gard, după ce au simțit pe pielea lor ce gheare
ascuțite și ce labă iute are. Nu mai spun de urâtul ei obicei de a stuchi ca o
mahalagioaică atunci când se enerva. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Făcându-se dulău, îl legam pe Bică ziua
și-l lăsam liber noaptea, numai că avea năravul să sară gardul și să umble
durlea prin sat. De frică să nu pățească ceva, nu-l mai dezlegam nici noaptea.
Gustul libertății însă era prea puternic, iar el a făcut ce a făcut și s-a
slobozit singur. Ca să nu mă supăr, a doua zi dimineața mi-a adus și mi-a lăsat
în pragul ușii de la tindă, drept cadou sau mită, un știulete de porumb, luat
de pe undeva din peregrinările lui. De atunci, în fiecare dimineață, găseam în
fața ușii un porumb, un pantof (el nu știa că pantofii sunt perechi) sau o
ulcică din lut, în care se punea laptele, după care gospodina o spăla și o
așeza cu gura în jos pe un par de gard să se usuce. Într-o dimineață, am găsit
o pielicică de miel astrahan, din acelea din care se făceau căciuli; altă dată,
mi-a adus o piele întreagă de porc. Mă aflam într-o situație dificilă,
contradictorie: nu știam dacă să-i mulțumesc lui Bică pentru cadourile oferite
zilnic cu atâta devotament și altruism sau să-l cert, să-l pedepsesc într-un
fel, acele obiecte fiind furate de pe la vecini. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">La drept vorbind, și Mircea făcea uneori
prostii când era tânăr. Dacă voia să vină mai devreme acasă sau avea chef să se
întâlnească cu alți cai de prin sat, scotea priponul din pământ cu dinții,
punea coada pe spinare și o lua la sănătoasa alergând și nechezând cu coama
fluturând în vânt, aruncând picioarele dinapoi în sus. Așa-i copilăria și
tinerețea la câini, la cai, ba chiar și la oameni. Chibzuința sau buna-purtare
nu sunt pe primul loc la aceste vârste. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Îmi amintesc cum odată, când aveam vreo
șase-șapte ani, părinții m-au luat cu ei la prășit în Broscărie. Ei prășeau,
iar eu ar fi trebuit să am grijă de Leon – un berbec cu un corn rupt și chior
de un ochi, ca urmare a luptelor duse pentru „fete” - și de o oaie bătrână, pe
care o chema Jinița. Oile pășteau pe marginea drumului, în dreptul ogorului,
iar treaba mea era să nu le las să mănânce frunzele și tulpinile tinere,
fragede, de porumb de pe culturi. Plictisindu-mă, am încercat să mă joc cu ele.
Lui Leon i-am pus pe cap pălăria tatei, iar pe Jinița am îmbrobodit-o cu
basmaua maică-mi, gândindu-mă că așa ar trebui să arate un cuplu care este
format din soț și soție. M-am amuzat privindu-i, până când mi-a venit o altă
idee: să prind țânci, turnându-le apă pe gaura de intrare în vizuina din
pământ. În acest timp, oile au intrat în lanul de porumb și, în afara
stricăciunilor și pagubei făcute pe ogoarele vecinilor, când s-au întors, după
câteva ore, nu mai aveau nici pălăria, nici basmaua. Degeaba am colindat
ogoarele în lung și-n lat până la lăsarea serii. Ai mei au fost nevoiți să se
întoarcă acasă cu capetele descoperite, la fel ca oile. Doar Leon și Jinița, cu
burțile pline, nu păreau a fi deloc supărați de pierderea unor obiecte incomode
și inutile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-o dimineață, n-am mai văzut niciun
cadou în fața ușii de la intrarea în casă, dar nici Bică n-a mai apărut. La fel
a fost și în a doua și a treia zi. Am tras concluzia că i-o fi pus gând rău
cineva, care-și găsea încălțările desperecheate sau căruia îi dispăreau oalele
din gard și l-o fi prins în jumâc sau l-a otrăvit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Au trecut cinci ani de atunci. Îmi
aminteam din când în când isprăvile lui Bică și încercam să înțeleg ce-o fi
fost în mintea acelui câine, de-mi aducea lucruri care nu erau de mâncare și
nici n-ar fi trebuit să prezinte vreun interes pentru un câine normal. Cu toate
că fura, parcă nu merita totuși să aibă parte de o moarte cumplită,
chinuitoare. Venise primăvara, zăpada se topise, era cald, păsările își făceau
cuiburi cântând, zarzării înfloriseră înainte de a înfrunzi, conform obiceiului
lor, iar eu m-am dus în grădină să greblez buruienile uscate și alte gunoaie,
pentru a le da foc. În partea de jos a unui trunchi de măr, acoperit de licheni
și de cojile scoarței năpârlite, au ieșit la soare din ascunzătorile tainice o
mulțime de gâze roșii cu puncte negre pe spate, numite, Dumnezeu știe de ce,
vacile Domnului. Stăteau unele lângă altele nemișcate, formând un mozaic
rubiniu, încercând să-și revină din amorțeală. Unele, care au ieșit din hibernare
mai devreme, dar aveau probleme din pricina lipsei antigelului în timpul
iernii, erau duse remorcate sau tractate, mergând de-a-ndăratelea. Pe o tufă de iarbă, rămasă de cu toamnă, dormea ghemuit,
stând colac, un câine pricăjit, slab și plin de răni, cu blana înscăiată. M-am
apropiat cu prudență de el, gândindu-mă că ar fi putut să fie turbat. Când m-a
zărit, a tulit-o la fugă șchiopătând, cu coada între picioare, scheunând
jalnic, apoi s-a oprit brusc, uitându-se nedumerit la mine, și eu la el.
Fiecare dintre noi avea impresia că parcă ne cunoșteam de undeva. Părea mult
diferit pentru a fi cine speram eu să fie și totuși i-am zis într-o doară:
„Bică!?”. Auzindu-și numele, a început să dea din coadă din ce în ce mai
repede, apropiindu-se de mine cu sfială, mergând mai mult târâș, făcând pauze,
stând cu capul plecat, scâncind ca atunci când l-am găsit lângă Mircea. Ajuns
la picioarele mele, s-a lăsat pe burtă cu botul pe labe, iar eu am început să-l
mângâi pe cap, întrebându-l unde a fost și ce a făcut atâția ani. El a încercat
să povestească atât de repede, cu sughițuri, jeluindu-se, scoțând câte un
scheunat, lingându-mă pe mâini și pe față, încât nu am înțeles nimic. L-am
primit și l-am tratat la fel ca pe fiul risipitor întors la casa părintească,
pentru a-l face să uite calvarul prin care trecuse. Cușca lui era lângă siacul
cu porumb și, deși îi dădeam mâncare bună și pe săturate, scotea câte-un
știulete printre șipci și rodea grăunțele uscate, tari ca piatra, ceea ce m-a
făcut să cred că acolo unde a fost ținut captiv, prizonier, atâția ani, a
suferit mult de foame. Ori l-o fi prins cineva din sat și l-a legat tot lângă
un siac, fără să-l răsfețe cu mâncarea și abia atunci a reușit să se elibereze,
ori a trecut în Basarabia iarna, când era Prutul înghețat și nu a mai putut
veni înapoi, următoarele ierni fiind mai blânde, până la aceasta din urmă,
geroasă, care tocmai se terminase.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Bică a mai trăit încă șapte ani, murind
de bătrânețe, ducând cu el în mormânt taina celor întâmplate în perioada cât a
lipsit de acasă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">© Marcel Chitac, 2015</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4526673319065168666.post-19155728192875696232014-02-18T22:56:00.002+02:002014-02-18T22:56:18.095+02:00ÎN TREN<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Până
prin anii ’90, călătoria cu trenul n-a fost nicidecum o plăcere pentru mine,
deși era ceva mai comodă decât cea cu autobuzele hârbuite, mereu
supraaglomerate, cu spărturi în podea,
prin care intrau praful și gazele de eșapament.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"> Ceea ce-mi crea o stare de
disconfort în cazul trenului, aducându-mă uneori la exasperare, nu o reprezenta
nici jegul sau mizeria, patină a timpului, nici frigul pe vreme de iarnă ori zăpușeala
din lunile de vară din vagoanele care te hurducau, de parcă ar fi mers pe
arătură, ci compania celorlalți călători. Erau specimene de toate felurile, cu
vârste, profesii și năravuri diferite, de la elevi și studenți aflați în
vacanță, soldați în permisie, oameni de la țară ce-și vizitau copiii de la oraș
la bețivi care nu știau niciodată în ce gară urcaseră și unde ar fi trebuit să
coboare, în ce vagon își lăsau bagajele, cerșetori insistenți și insolenți sau
hoți specializați în furtul din tren.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"> După ce norocoșii care aveau bilet
cu loc se așezau fericiți pe canapele – unii se descălțau imediat, pentru a se
simți ca la ei acasă, spre disperarea celorlalți, care preferau să-și continue
voiajul pe coridor, stând în picioare – începeau discuțiile. Cei mai vorbăreți
spuneau cine sunt, ce preferințe sau tabieturi au, ce fac la serviciu, cât de
dotați le sunt copiii, fără să-i fi întrebat cineva ceva. Când, în sfârșit,
oboseau lăudându-se cu cele mai obișnuite, mai banale sau meschine „calități”
ori fapte ale lor, începeau să-i tragă de limbă pe taciturni, dacă aceștia nu
se destăinuiau din proprie inițiativă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"> Eram student și mă întorceam din
vacanța de iarnă de acasă, de la părinți, cu trenul pe faimoasa rută
Verești-București. Ocupam unul din locurile de la fereastră. În dreapta mea
ședea o fată, elevă de liceu, apoi un bărbat de la țară, de vreo șaizeci și
cinci de ani, îmbrăcat cu suman, căciulă de astrahan pe cap și încălțat cu
ciubote din postav, iar în capătul celălalt, lângă ușă, era un individ între
două vârste, brunet, cu mustață și cu o vădită pedanterie în gesturi și mișcări.
Pe bancheta din față, vizavi de mine, stătea o femeie tot de la țară, după
toate aparențele, trecută de mult și de a doua tinerețe, lângă ea era un elev
de la școala de milițieni, tuns regulamentar și în uniformă, iar în continuare,
două țigănci.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"> Ultimul a intrat în compartiment
tipul spilcuit, cu mustață, îmbrăcat cu o haină din piele din acelea negre sau
maro, lucioase și întotdeauna cu un miros greu de dubală. S-a dezbrăcat de
haină tacticos, cu mișcări precise și eficiente, a așezat-o pe un umeraș, pe
care nu știu de unde l-a scos, a agățat umerașul în cui, a privit galeș , cu
tandrețe, haina de piele, zâmbind pe sub mustață, a mângâiat-o de două ori cu
palma dreaptă, ca pe o ibovnică, și s-a așezat pe locul lui, nu înainte însă de
a-l studia cu mare atenție.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"> N-a stat decât câteva clipe și a
sărit ca ars, de parcă i-ar fi pus cineva o pioneză pe mușamaua canapelei. Și-a
scos un pieptăn din buzunarul dinspre căptușeala hainei, ocazie cu care a mai
mângâiat-o o dată, s-a întors cu fața spre oglinda șiclită și cu un colț spart,
de sub suportul pentru bagaje, și a început să se pieptene dând de mai multe
ori într-un loc, iar la sfârșitul operațiunii, a tamponat ușor freza cu mâna,
deși părul lui era destul de scurt și rar, ca un lan de porumb, după ce l-a
bătut grindina cât oul de gâscă. Și-a admirat coafura, întorcând capul
jumătate-stânga, jumătate-dreapta, a ridicat un colț al gurii dezvelindu-și
dinții, placați cu un metal auriu, sclipitor, și-a supt de trei ori gingiile cu
zgomot, după ce le-a zgândărit cu unghia lungă de la degetul mic, apoi,
mulțumit de felul cum arăta, s-a așezat din nou.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"> Simțindu-se privit și admirat de
către companioni, zâmbind cu un aer de superioritate, a întrebat:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Ia să văd cine ghicește de câți ani port
eu haina asta de piele?!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Neprimind niciun răspuns și intuind că
oricum nimeni nu va ghici, s-a grăbit să risipească tot el misterul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Acum o lună s-au împlinit exact douăzeci
de ani de când o am. Nu-i așa că arată ca nouă? Dar știți care-i secretul?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; margin-left: 18.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Nici
la această întrebare cei din compartiment nu s-au învrednicit să răspundă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Vă spun eu rețeta! – a continuat
fericitul purtător al hainei de piele, făcând șmecherește cu ochiul și dând de
înțeles că face o mare concesie sau un favor deosebit tovarășilor de călătorie,
ignoranți în acest domeniu. De fiecare dată când ajung acasă, nevastă-mea –
care deja a învățat lecția – vine cu o perie și cu o cârpă moale, curăță cu
grijă praful și scamele de pe haină, o masează ușor, pentru a se detensiona și
abia după aceea mi-o ține, în timp ce o dezbrac, o pune pe umeraș și pe urmă în
șifonier. Cred că și peste douăzeci de ani va arăta la fel, ca nouă!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">A zâmbit larg, încât mustața, care
semăna cu litera A mare de tipar, s-a transformat într-o linie de dialog și a
mai făcut o dată cu ochiul. Abia ne liniștiserăm cu toții, luându-ni-se o
piatră de pe inimă la aflarea secretului tinereții veșnice a hainei de piele,
că au început țigăncile să vorbească între ele. Am aflat că erau vecine și că
ginerele uneia dintre ele și-a părăsit nevasta și puradeii, plecând nu se știe
unde.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Las’ că s-o întoarce el, nu-ți fă griji,
bine că-i în viață și sănătos. O să vină înapoi într-o zi – încercă s-o
consoleze cealaltă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Ba, nu cred că mai vine baragladina,
veni-i-ar doar numele să-i vină, s-o fi încurcat cu vreo pațachină!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Dar eu ce să mai zic, că mie, doar știi,
mi-a murit bărbatul acum două săptămâni și de acolo nu se mai întoarce!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Amintindu-și de acest trist eveniment, a
început să se jelească și să bocească de mama focului, mai mult ca să-și
impresioneze auditoriul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Haoleu, tare frumos mai era, Doamne, în
costumul cu jiletcă și cu ghete văcsuite! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Vecina ei, știind probabil că răposatul
umblase toată viața îmbrăcat doar în niște zdrențe peticite, a întrebat-o cu nedumerire:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Dar avea?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Nu avea, da’ avea să-și ia… <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">După ce s-au potolit și țigăncile, moșul
cu suman s-a simțit dator să ne explice că are un fecior însurat, stabilit în
Adjud, care lucrează la CFR și, pentru că n-a putut veni de sărbători la
părinți, la țară, din cauza serviciului, merge el la fiu-său cu-o bucată de
slănină afumată, cârnați de porc, o sticlă cu țuică și o damigeană cu vin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Fiind drumul lung și ca să se mai
încălzească, bătrânelul trăgea, o dată la trei minute, câte o gură de țuică,
uitând pesemne că trebuia să i-o ducă băiatului din Adjud. Când sticla a rămas
pe jumătate goală, tatăl grijuliu și iubitor a adormit buștean.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Se făcuse din nou tăcere, dar nu pentru
mult timp. Elevul de la școala de miliție a început s-o trombonească, s-o
curteze pe eleva de liceu. Îi povestea ce lucruri grozave învață el acolo,
pentru a deveni un organ de nădejde al statului și partidului. Pe lângă teorie,
studia și chestiuni practice, cum ar fi lupta corp la corp. Putea deja să-l ia
„la palme” sau „la pumni” cu picioarele pe orice infractor periculos. Neavând
cum își demonstra aceste calități în tren, i-a cerut fătucii să-i pipăie
bicepșii și coapsele, după care le-a drămăluit și el pe ale ei, spre a putea
face comparație.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Încercând să mă detașez de toate acele flecăreli
care nu mă priveau, mi-am acoperit fața cu poalele paltonului agățat în cui și
m-am prefăcut că dorm. Chiar dacă îmi este greu să dorm în tren, până și atunci
când am bilet la cușetă, se pare că am simulat somnul atât de bine, că am
ațipit pentru câteva minute. Când m-am trezit, fata de lângă mine nu mai era
lângă mine; stătea așezată pe genunchii viitorului milițian, ținându-l cu un
braț strâns pe după gât. Din împreunarea celor două capete, nu se mai auzeau
decât vorbe șoptite, întrerupte mereu de câte un plescăit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Înainte de a mă fura somnul, femeia care
stătea în fața mea spusese tot ce era de spus despre primii trei copii ai ei:
Stănica, Alisadru și Maricica. Acum îi venise rândul mezinului Iluță. Văzând că
m-am trezit și intuind că îmi făceam veacul prin București, a continuat să
povestească, uitându-se insistent numai în ochii mei:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Iluță al meu este în București, are un
serviciu tare bun, a învățat mult pentru asta. De fapt, el e cel mai deștept
dintre toți. Lucrează ca strungar la uzinele Republica. Dar să nu crezi mata
că, acolo, strungar înseamnă că dă oile la strungă să le mulgă. Doamne ferește!
Manevrează o mașinărie care se numește strung și face piese complicate pentru
alte mașini, ce știi mata, că ești tânăr!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">După o pauză, în care eu n-am avut nicio
reacție la spusele ei, considerând că poate n-a făcut o prezentare completă,
femeia a continuat:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Băiatul meu trăiește foarte bine acolo, la București. Are
apartament cu două camere, cu baie, cu apă caldă, calorifere, ba are și gaz
metan.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Sfredelindu-mă în continuare cu
privirea, am înțeles, în sfârșit, că aștepta să zic și eu ceva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Poate că o să-ți aducă și matale niște
gaz metan, când o veni în vizită să te vadă – mi-a scăpat mie, pentru a-i da
satisfacție.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Păi, doar n-o veni cu mâna goală!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Deja ne apropiam de Adjud și mi-am adus
aminte că bătrânul cu țuica trebuia să coboare acolo. Am început să-l zgâlțâi
cu putere de umăr, ca să-l trezesc. Când a deschis ochii, m-a luat la rost pe
un ton răstit: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Ce vrei de la mine?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Pregătește-te să cobori, urmează stația
Adjud!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Nu cobor! – a răspuns moșul arțăgos,
închizând din nou ochii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">N-ai spus matale că mergi la băiatul
care locuiește aici? Grăbește-te, că trenul staționează doar două minute!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Între timp, mi s-au alăturat și ceilalți
tovarăși de compartiment, fiecare încercând să-l trezească la realitate. Cu cât
insistam noi, cu atât se împotrivea cel cu sumanul și căciula de astrahan,
devenind tot mai țâfnos.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;">
<!--[if !supportLists]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">-<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt; line-height: normal;">
</span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Lăsați-mă-n pace, uite, de-al dracului
nu cobor! Ce-i trenul vostru?! Cobor unde vreau eu și când vreau eu, nu unde
vreți voi!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">Deja trenul s-a pus din nou în mișcare
și am renunțat cu toții la munca de convingere, care nu-și mai avea rostul.
Abia între Ploiești și București, acel individ cu multă personalitate s-a
trezit și din somn, și din beție. Când a realizat ce a făcut, a lăsat ochii în
pământ rușinat, spășit, ca un copil care promite să nu mai repete greșeala sau
obrăznicia. Bietul bătrânel parcă era alt om, arăta atât de jalnic, că ți se
rupea sufletul privindu-l.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;">A coborât în Gara de Nord și a rămas
țintuit locului pe peron, cu bagajele lângă el, neștiind încotro s-o apuce și
ce să facă. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7qN79yEsP5shEb4WYzdeErFcZZLB1rm0iFAiSBTCbRL6f5CrUK9fym6EUhjBBwzXh_26yo0qdps3-3ygKfdNNgOD-YkW7V-LxivJ7tmGNJFO_SfAhyXwgi1Nte7popOJ-ASRjLzd9imU/s1600/tren.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7qN79yEsP5shEb4WYzdeErFcZZLB1rm0iFAiSBTCbRL6f5CrUK9fym6EUhjBBwzXh_26yo0qdps3-3ygKfdNNgOD-YkW7V-LxivJ7tmGNJFO_SfAhyXwgi1Nte7popOJ-ASRjLzd9imU/s1600/tren.jpg" height="124" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 13.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18.0pt;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13pt; line-height: 115%; text-indent: 18pt;">© Marcel Chitac, 2014 </span></div>
omuldehleihttp://www.blogger.com/profile/03922849934140126187noreply@blogger.com0